Sari la conținut
Prima pagină » Din nou despre ora de religie

Din nou despre ora de religie

La un liceu din apropierea locuinței mele predă religia un profesor la al cărui curs am participat ocazional. În funcție de întrebările tinerilor am observat cum ora de religie capătă adeseori valențele unei ore de istorie sau de estetică a ortodoxiei, de antropologie spirituală, istorie a religiilor sau simplu de dirigenție, fiind abordate probleme specifice adolescenței într-o perspectivă creștină.

În acest context cred că ora de religie are în școala românească un mare potențial: ea poate să devină o oră de formare spirituală, de identitate și amprentă culturală locală în spațiul amorf spiritual afectat de globalizare. Doar având o identitate bine conturată poți să relaționezi temeinic în cadrul pluralului.

Cunoscând sistemul de referință al înaintașilor un copil poate să înțeleagă altfel istoria, arhitectura, tradițiile și tot ce a însemnat modul de viață al stră-bunilor săi, el poate să se înțeleagă altfel pe sine și să se proiecteze cum se cuvine în prezent. Fiind creștin îmi este clar că pe acest fundament copiii mei pot să înțeleagă altfel mărturia spirituală pe care un Matei Basarab sau un Ștefan cel Mare au dat-o în istorie în fața imperiilor din sud, vest sau din nord.

Identitate înseamnă relație și comuniune. Vorbind acum o lună cu un preot din Italia am aflat cu bucurie că românii au înființat până acum peste 200 de parohii în această țară. Este minunat, în București de exemplu sunt aproximativ 280 de parohii. Prin intermediul acestora românii țin aproape unii de alții și sufletește sunt mult mai aproape de patria lor.

Ca părinte îmi dau seama că o educație în spirit creștin pentru copilul meu înseamnă echilibru pentru dezvoltarea sa intelectuală și afectivă. În România formarea spirituală a făcut parte întotdeauna din procesul educațional. Este suficient să cercetăm curicula interbelică și apoi pe firul istoriei să mergem până la prima școală din Scheii Brașovului, înființată în curtea bisericii ortodoxe în 1495. Ora de religie a fost suspendată abuziv de către sovietici în momentul în care au ocupat România. După înlăturarea regimului comunist ora de religie și-a reluat locul tradițional în programa școlară.

Din păcate presiunile și intoleranța față de religie manifestată de unele asociații secularist-atee au adus în prim plan mediatic discursul urii și al defăimării religioase. S-a pus în discuție conceptul statului laic. România nu este însă constituțional un stat laic. Laicitatea așa cum s-a conturat în timpul Revoluției franceze are un profund caracter anticreștin și din fericire nu își găsește locul în țara noastră. În spațiul public românesc spiritualul este binevenit și chemat să contribuie la progresul social. În România ora de religie este confesională și este minunat că este așa. Dacă citim Constituția observăm că statul român este un stat care recunoaște aportul benefic al tuturor cultelor recunoscute și sprijină în acest sens prin instituțiile sale activitățile specifice acestora. În acest context ora de religie desfășurată în țara noastră sub auspiciile Ministerului Educației reflectă o integrare exemplară a religiei în educație.

Nu cred într-o oră de istorie a religiilor în cadrul liceului. Nu cred într-o istorie a religiilor care în numele obiectivismului nivelează toate diferențele prezentând religia de pe fundamente materialist atee. Este de fapt o diversiune care aduce relativizarea oricărei religii. Nu poți cunoaște o religie decât din interior așa cum nu poți cunoaște zborul unui fluture privind un insectar. Doar ora de religie poate propune o cunoaștere practică a spiritualității.

Probleme conexe au fost și vor mai fi, sunt problemele cu care se confruntă întreg învățământul românesc: în unele manualele există lacune, s-au strecurat și formulări inadecvate pe de o parte iar pe de altă parte o seamă de profesorii nu sunt suficient de pregătiți și motivați pentru a face față procesului educațional specific. În acest context , din punctual meu de vedere, parteneriatul dintre Biserica Ortodoxă și Ministerul Educației este salutar și sper să rezolve optim aceste neconformități.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Edi Dumitrache