Dan Negru a fost de mai multe ori pelerin pe cărările Muntelui Athos și a scris cum peste tot, în mănăstirile din Athos, se păstrează urmele sprijinului pe care voievozii noștri l-au dat, după modelul domnitorilor bizantini:
„Dacă ajungeți pe aici e bine de știut că Muntele Athos n-ar fi arătat azi așa fără contribuția MAJORĂ a românilor.
Nu a existat NICIUN domnitor important al Moldovei sau al Țării Românești care să nu ofere averi impresionate mănăstirilor din Muntele Athos.”
Pe de altă parte omul de media și-a exprimat tristețea că nu există în acest ținut monahal și o mănăstire românească:
„Totuși, românilor nu li s-a aprobat nici în ziua de azi o mănăstire pe Muntele Athos și călugării români de aici trăiesc și azi prin mănăstirile grecești, sârbești, rusești, prin schituri sau chilii izolate !”
Din păcate astăzi doar Schitul românesc Prodromu se apropie de mărimea unei mănăstiri. Mai există grupate chiliile românești Lacu de pe valea Athonului și mai multe chilii în jurul mănăstirii Vatopedu.
Mai puțin se cunoaște că există totuși o mănăstire ce și-a păstrat denumirea alternativă de „Lavra Țărilor Române”, titlu pe care l-a primit datorită faptului că a fost foarte mult ajutată de domnitorii români și a avut mulți viețuitori români, având în câteva rânduri și stareți din țara noastră. În acea perioadă, la o strană se cânta grecește, iar la cealaltă strană românește. Este vorba despre mănăstirea Cutlumuș.
Se păstrează consemnată și o întâmplare minunată: năvălind prădători asupra Sfântului Munte, jefuind și arzând mănăstirile, au mers și spre Cutlumuș . Din fericire pentru viețuitori s-a lăsat o ceață atât de deasă și întunecată, încât nu se mai vedea la un metru în față. Armata prădătorilor se auzea în jurul mănăstirii dar nu au reușit să o găsească. Părinții și mănăstirea au scăpat astfel de jefuire.
Dar mănăstirea nu a scăpat de jaf altă dată și Neagoe Basarab, Mircea cel Bătrân si Vintilă Vodă, domnii Tării Românesti, au refăcut-o si împodobit-o.
Mitropolitul Hariton din Țările române s-a retras aici și de aceea mănăstirea a mai primit încă un nume local, vehiculat în mai multe scrieri medievale, anume Mănăstirea Sfântul Hariton.
Pomelnicul cu ctitori rostit la fiecare Liturghie este îndelung: Nicolae Alexandru Basarab, Vladislav I, Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, Mircea Ciobanu, Mihai Viteazul, Matei Basarab și mulți alții.
Pe teritoriul împădurit al mănăstirii se nevoiau, cu ani în urmă, mulți români, anume la Schitul Sfântului Pantelimon.
Și ca un fapt care confirmă așezarea liniștită a locului, nu departe de mănăstirea Cutlumuș a trăit retras într-o colibă Sfântului Paisie Athonitul.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
