Sari la conținut
Prima pagină » Cum de a rămas Biserica singură

Cum de a rămas Biserica singură

Semnalăm o luare de poziție, semnată de Cristi Șelaru pentru „Știri pe surse”, unde este scoasă în evidență nedreptatea cu care este tratată și atacată Biserica Ortodoxă Română.

„După 45 de ani de comunism, în ultimii 30 de ani de democrație, Biserica a devenit, ce oroare!, dușmanul multor români. Nu mai avem loc de preoții care se roagă pentru noi, nu mai avem loc de bisericile în care părinții și bunicii noștri intră cu speranță și îi cer lui Dumnezeu să ne fie bine și să ne ferească de boli. Cum a ajuns dragostea, căci asta înseamnă Biserica, atât de urâtă?”

„Biserica a ajuns ținta în care toți tragem. Ne revărsăm ura, acolo de unde izvorăște iubirea”, arată Cristi Șelaru.

„În ultimii 30 de ani, ani care ar fi trebuit să fie de iubire, Biserica se află sub un asalt continuu. Dacă în comunism ofensiva era dată de stat, în democrație, asaltul e dat de popor. Românii își atacă Biserica, aceeași Biserică pentru care strămoșii lor și-au dat, de multe ori, viața”.

Autorul se referă și la faptul că massmedia a ridicat un val de ură în jurul proiectului Catedralei Naționale care s-a îndreptat în principal înspre Părintele Patriarh, chiar dacă proiectul era de fapt visul mai multor generații.

„Preafericitul Părinte Patriarh Daniel s-a luptat, de unul singur, pentru ca românii, indiferent că sunt ortodocși practicanți sau nu, să aibă catedrala lor. A fost lovit în spațiul public, în ziare, la televiziuni, la proteste, pe rețelele de socializare, ca nimeni altul. Nu există personaj, de la Ceaușescu încoace, care să provoace un val de ură atât de mare. Motivul? Pentru că este conducătorul Bisericii Ortodoxe Române și pentru că a îndeplinit visul la care ortodocșii visează de 130 de ani.”

Concluzia jurnalistului Cristi Șelaru este aparent tristă: „Biserica și Patriarhul Daniel au rămas singuri și așa intră în 2020.” Dar viu este cuvântul Domnului și actual, ca în toate vremurile tulburi ale istoriei: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.”.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

6 comentarii la „Cum de a rămas Biserica singură”

  1. Trandafir Marian Robert Slobozia

    Toți niște hoți aproape ,lacomi după bani .
    Credința în Dumnezeu nu se măsoară printr-o catedrală enormă din aur și printr-o biserică mică și iubită de Dumnezeu.

    1. În prima propoziție raportarea dvs este inechitabilă. Orice pădure are uscăturile ei dar dvs nu vedeți decât răul. Putem să vă dăm fără să ne străduim mult o listă de excelență cu 100 de preoți care strălucesc prin faptele și viața lor…
      În a doua propoziție, dacă mă gândesc la catedrala Sfânta Sofia din Bizanț sau la cea construită de sârbi pe dealul unde otomanii au ars moaștele Sfântului Sava, iarăți spun că nu aveți dreptate.

  2. „Visul unei generatii” este visul unui individ sau al unui grup de oameni ( mare sau mic). Nu poti spune ca e visul unor generatii cand cei care at fi trebuit sa se bucure de ce vad ( materializarea visului) va scuipa intre ochi. Aici se termina ” visul unor generatii”. Scrieti articole pompoase despre visul unei generatii dar uitati ca aceasta mareata si costisitoare cladire ( ziduri) se construieste intr-o saraca tara cu oameni carora le mor copiii pentru ca nu sunt spitale in care sa ii trateze sau pentru ca tratamentele sunt ireal de scumpe, uitati ca se construieste aceasta cladire intr-o tara in care te indatorezi pe viata unei banci si uiti sa mai traiesto doar ca sa nu iti pierzi acoperisul dobandit cu astfel de sacrificii. Uitati ca aceasta cladire se construieste din bani ceruti si nu donati cu toata inima de oameni. Cum puteti sa va imaginati ca e aceasta visul unei generatii indatorate pe viata bancilor? Cum puteti sa credeti ca e aceasta visul celor ce maine nu stiu daca mai au loc de munca sau mor de foame? Nu va mai victimizati atat. E visul vostru, atat. Eu in calitate de cetatean al Romaniei si crestin ortodox as prefera sa hraniti copiii tarii, sa le puneti la dispozitie ce le lipseste si sa ii incurajati sa mearga la scoala. Viitoarul tarii depinde de ei. Problema reala e ca voua ( a astora de ziceti ca e visul unei generatii ca inalti o cladire goala si cladita pe multe injuraturi si nemultumiri) e ca nu aveti nevoie de oameni educati, sanatosi si care sa gandeasca. Voi aveti nevoie de oameni care sa creada in minuni orbeste, oameni care sa nu gandeasca, oameni care sa se supuna si oameni care sa renunte la dreptul la viata pe care insusi Dumnezeu l-a dat, transformandu-se in sclavi pentru capetele luminate ce viseza cladiri luxoase si goale.

    1. Primii care s-au gândit la această catedrală au fost Eminescu, Slavici, Regele Carol I. Indivizi sau grup de oameni ce au scris istoria și identitatea acestei țări. Banii au fost adunați de mai multe ori și consumați de politicieni, mai multe detalii aici http://avereabisericii.ro/istoria-catedralei-nationale/
      Nu pentru a umbri Cațavencii din politică s-a ridicat această catedrală ci pentru a fi loc de unire în rugăciune pentru eroii neamului, o listă parțială aici https://www.trinitas.tv/eroi/

    2. Daca ati citi putina istorie ati vedea ca ideea s-a nascut dupa razboiul de independenta, ca a fost „bugetat” de mai multe ori, iar ultima data inainte de primul razboi mondial. S-a dorit, pe atunci, sa se cheme a „mantuirii neamului”, mantuirea, in vocabularul de atunci insemnand eliberare.
      Si, chair, nici eu nu inteleg de unde atata ura impotriva Bisericii si de unde atata „imaginatie” cand e vorba de a improsca cu noroi! Dar, de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

  3. Dacă nu ai bani nu poți să mergi la slujbă duminica. Recent am fost la catedrala nouă din Arad,.am cumpărat prescuri pentru Sfanta Liturghie , am scris pomelnic. La sfârșitul slujbei am stat la miruit și după anafură . Am rămas șocată când s-a împărțit anafură , era uscată ,am am mai stat până s-a împărțit anafură proaspătă. Dar nu am convingerea că prescurile date de mine și de alți credincioși au fost sfințite in acea zi de duminică…

Comentariile sunt închise.

Averea Bisericii