Corfu, Grecia anului 1630: Contrar recomandărilor medicilor lor de a evita aglomerația, populația credincioasă a îndrăznit să se grăbească în lacrimi spre Sfântul Spiridon. Și ajutorul nu a durat mult și a sosit! Mai jos, ce spune cronica acelui moment…
În jurul anilor 1629-30 d.Hr., un necaz mare a lovit insula Corfu: ciuma, o boală contagioasă și mortală care lovea acum fără milă.
Bărbați și femei, tineri și bătrâni, bogați și săraci erau infectați zilnic de această boală blestemata și mureau atât la oraș, cât și la țară, la sate. Odată cu apariția primelor cazuri, administrația insulei s-a grăbit să voteze alocarea unei sume uriașe de bani, pentru acea vreme, în încercarea de a limita răspândirea bolii. Dar lupta lor părea să fie în zadar.
Nu după mult timp, frumoasa insulă Corfu era pe punctul de a deveni total pustie. Magazinele din capitală și târguri au fost închise. Singurele lucruri care se mișcau pe străzi din când în când erau câteva căruțe trase de cai, încărcate cu cadavre, care își duceau încărcăturile macabre în afara orașului pentru înmormântări în masă. Insula era o imagine tragică de privit…
Într-o zi, în mijlocul acestei tragedii zdrobitoare, și contrar recomandărilor medicilor lor de a evita aglomerația, populația credincioasă, deși suferindă, a îndrăznit să se grăbească în procesiune către biserica patronului lor spiritual Sfântul Spiridon. Pe străzile supraaglomerate, cu sufletele zdrobite și cu lacrimi arzătoare au cerut mijlocirea lui. Iar ajutorul nu a întârziat să sosească, rapid și generos.
Istoricul insulei Corfu, Andreas Marmoras, ne spune că – în ciuda lipsei de medicamente necesare – epidemia înfricoșătoare a fost foarte curând limitată la minimum și că până în Duminica Floriilor, ea a dispărut cu totul.
În toate nopțile în care orașul era chinuit de boală, deasupra acoperișului bisericii Sfântului se vedea ceva care strălucea ca o lampă din altă lume. Oamenii l-au înțeles ca pe un semn că Sfântul veghea și își păzea poporul. Aceasta a fost explicația dată de toți credincioșii. Strălucirea era văzută în fiecare seară de către paznicii de noapte care stăteau de pază în vârful turnurilor de veghe.
Ciuma din 1673
Această epidemie teribilă – ciuma – a reapărut a doua oară în Corfu, după aproximativ 40 de ani, în 1673 d.Hr.. Din nou, epidemia s-a răspândit rapid în orașe și sate. Din nou, cazurile au fost mai mult decât multe.
La rugăciunile creștinilor, Sfântul Spiridon a mijlocit împreună cu credincioșii înaintea Domnului.
Cuvintele Duhului lui Dumnezeu: „Cheamă-Mă în ziua necazului; Te voi izbăvi și Mă vei slăvi” (Psalmul 50:15) au fost cu adevărat realizate în acest caz. Răspunsul lui Dumnezeu nu a întârziat, zi de zi, răspândirea bolii a scăzut la minimum, iar în ultimele zile ale lunii octombrie s-a încheiat brusc. Și din nou, deasupra clopotniței bisericii timp de trei nopți, oamenii au putut vedea o strălucire, iar în acea lumină de altă lume, forma plutitoare a sfântului ținând un Crucifix în mână alungând o umbră neagră.
Recunoștința și mulțumirile oamenilor credincioși au fost din imense. Administrația venețiană de atunci a hotărât ca de atunci încolo, în fiecare primă duminică a lunii noiembrie să fie organizată o rugăciune festivă în întreaga țară, pentru ca oamenii – și mai ales generațiile tinere – să-și amintească de grabnic ajutător și salvator al insulei.
Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
