Sigur, e chiar la modă să fii fără de Dumnezeu. Pe vremuri și eu eram, citeam din Nietzsche… Ce zic citeam, mă închinam la Friedrich Nietzsche… Până într-o zi. Cred că, în fața MORȚII – nu rămâne nimeni ATEU… doar nu mai apucă s-o spună… Eu, cel puțin, nu mi-am mai permis această ultimă aroganță. Am vrut, dar n-am mai putut, devenise absurd…
Pentru că am rămas în viață, în ciuda (tuturor) legilor fizicii… În mijlocul zăpezilor, la peste 2000 m altitudine, în noaptea înghețată, căzând în gol, încercând din răsputeri să mă prind de ceva, într-o ultimă încrâncenare de a nu părăsi aceasta lume – zbatere solitară și inutilă… Fără nici o șansă, cu mâinile zdrobite de stâncile de care nu reușam să mă prind, M-AM RESEMNAT, plecând spre moarte…. Cine m-ar fi plâns? Ce-ar fi îngropat din mine? Mi-era dor de tata, revedeam cu ochii minții, cum mă ducea de mână, la înot, copiliță fiind. Mi-era dor de mama – draga de ea, de primăvară mi-era dor, îmi părea rău că nu voi mai apuca să-i miros florile. Da, zambilele erau preferatele mele…În locul acela, murise, cu câteva luni înainte, un bărbat tânăr. Cu capul prins între colții de stâncă, trunchiul s-a desprins sub propria-i greutate … apoi s-a dezmembrat de-a binelea. Fâșii, amestecate cu zăpadă. Nu l-au mai găsit, de ce-a rămas, s-au saturat fiarele sălbatice… Știam asta, aflasem de la băieții de la Salvamont… Dar eu, eu NU VROIAM SĂ MOR, mi-era așa de greu, plângea sufletul în mine.
Atunci, am încercat să-i spun LUI, Celui pe care nu-L cunoșteam și pe care nu dădeam 2 bani în general, să facă bine și SĂ AIBE MILĂ !!! Și, a avut … M-am oprit dintr-o dată… fără nici o logică, neverosimil… Încercam să mă dezmeticesc și să înțeleg și nu înțelegeam nimic! Oricum, nu era nimic de înțeles…Nu se respectau legile gravitației și era absurd! Am rămas un timp acolo, suspendată pe marginea hăului final, mută de uimire… Apoi, datorită adrenalinei și pentru că mă încolțise frigul ( erau totuși, -20 grade) – am nesocotit pericolul de a face cale întoarsă și, am început să urc, spre poteca din care căzusem și de unde se auzea, prin noapte, urletul de groază al prietenei mele… Potecă însă, e mult spus (când te referi la Vf. Omu în ianuarie)… mai degrabă cornișe suspendate peste neant…
Bâjbâiam prin întuneric, fără o țintă precisă, pe gheața sticloasă, cu mâinile sângerânde… MIROSEA A MOARTE PESTE TOT… Pe pilot automat, încep să sap cu bocancul trepte in zăpadă, ..Dar nu era! Nu era zapadă, era altceva, crâncenă, temută, înfiorătoare: Gheață!
Am trecut peste ea, fără a o atinge, având tot timpul sub bocanc, un strat de aer….L-am simțit, l-am călcat, m-a intrigat! Mult mai târziu, mi-am dat seama că, altminteri n-aș fi vut nici o sansă să mă întorc din abis, înapoi pe potecă…
A fost pentru mine, atâta milă în noaptea aceea, pentru mine nemiloasa, cea care mă închinam la Friedrich Nietzsche…
P.S. pt cunoscători: cădere de deasupra „Cerdacului”
P.S. 2 (adăugat mai târziu)
1) Îmi pare rău că am dat dureri de cap unor oameni care nu suportă ideea de Dumnezeu și care și-au manifestat revolta/ dezaprobarea referitor la această postare.
2)NU pot să trunchiez adevărul.
3)N-a fost numai o cădere, că n-aș fi scris despre ea…
Au fost O CĂDERE + O REVELAȚIE,
4) Cu tot respectul, EU am fost acolo și am o idee mai precisă referitor la ce s-a întâmplat…
5)Am încercat să redau doar faptele; dacă n-am reușit, și-am dat-o prea beletristic – iertare! NU este despre trăiri și/ sau sentimente! Am atins subiectul pentru a se întelege că, TIMPUL dinaintea unei morți iminente SE DILATĂ (gen îți vezi viața în fața ochilor)
6) Este totodată un TESTAMENT, am încercat să nu dau uitării ce am trăit, înainte de a îmbătrâni și a mă scleroza, înainte ca lumea aceasta teribil de pierdută să mă soarbă în vârtejul ei… și să-mi spună că binele e rău și răul e bine…
7) Mulți mi-au spus că m-am sclerozat deja!!! Pentru care lucru le mulțumesc, că m-au conștientizat și motivat să scriu, înainte de a se agrava… scleroza…
Un text de Dana Stoic
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Te iubește El mult. Ce bucurie, Dana!
Nu știu dacă te-a iubit mai mult acolo, când ti-a pus perne de aer sub picioare sau puțin înainte, când te-a cadorisit (vezi, nu zic binecuvântat, binecuvantato, sa nu se enerveze omul vechi din tine :)))cu asa o ocazie de a vedea minciuna lumii. Bravo! Sa iubești și tu la fel. Pe cine-o fi, nici nu contează;)
Sa fim buni cu sufletul nu costa nimic si mai ales sa simti asta mereu bucuria pt Dumnezeu in tine si fata de ceilalti atunci primesti si ajutor si viata ta are un sens!
Nu credeți bine.
Mântuitorul Isus Cristos ți-a raspuns cu eterna replică: „Credința ta te-a mântuit ,femeie!”Acea clipă in care ai crezut in El a fost determinantă ,acea scânteie !
Da,din pacate acum f.multi semeni ,nu conteaza varsta,il neaga pe DUMNEZEU,BUNUL DUMNEZEU as spune.Este o abundenta incredibila de publicatii, pe care acestia le devoreaza din pacate.Poate ne trezim fara a avea astfel de experiente precum cea povestita mai sus.Doamne ajuta-i pe toti sa se trezeasca!
Ce bucurie ca Dumnezeu v-a salvat! Si eu am alunecat un pic pe o limba de zapada inghetata si am fost salvata de niste salvamontisti care „intamplator” se plimbau pe traseul respectiv. Atunci am simtit asa o stare de recunostinta…am simtit ca Dumnezeu ma iubeste si ca viata mea are sens…ca trebuie sa fac ceva cu ea…
Buna.Am trait si eu o experienta nasoala la Costinesti acum 3 ani.M-a luat un val mare de la mal .si m-am trezit in mijlocul marii.cu o pernuta aproape dezumflata in brate.nu stiu sa inot…puteam sa mor .nu existau salvamari …la orele pranzului…m-au salvat baietii de la vaporase….a fost o minune…erau asa valuri mari…nimeni nu se incumeta sa intre sa ma salveze….m-a salvat maica domnului…..
Maica Domnului se scrie cu majuscula !
Ce frumos ați povestit! Să fiți credincioasă și recunoscătoare lui Dumnezeu până la capătul vieții. Foarte bine ați făcut c-ați mărturisit public minunea trăită! Sănătate, bucurii și putere să vă dea bunul Dumnezeu, să treceți frumos prin viață!
Comentariile sunt închise.