În pandemia asta am avut parte și de o pandemie secularistă, a lipsei de înțelegere a statului cu biserica. Am văzut trei trepte ale înstrăinării de modelul din Bizanțul lui Constantin cel Mare sau din Bizanțul de mai târziu, din țările valahe.
Cel mai crunt a fost, în mod neșteptat, pentru creștinii greci, unde statul a închis efectiv bisericile sub lacăt. Doar călugării au fost lăsați în pace în mănăstiri și zăvorâți pe dinafară, nu cumva vreun mirean rătăcit de Dor să ajungă bezmetic la liturghie.
Noi românii am fost în ton cu revoluția, pe locul doi. Mormintele au fost puse sub cheie dar păstorii au fost lăsați să slujească singuri în biserici. Deficitari la echipamente pentru medici, am găsit resurse pentru supravegheri speciale cu drona, în noaptea de Înviere. Păstorii care au păstorit au primit bir de 5.000 de euro. Dar au existat și cazuri în care oamenii s-au rugat în lumina girofarelor.
În Georgia sau Bulgaria biserica a fost asumată în lupta cu încornoratul virus. Oamenii în putere au mers duminica la Liturghii și s-au împărtășit, au umplut curțile cu flori desenate regulamentar, la doi metri distanță, pe care le-au polenizat cu dorul lor de Domnul. Au dus în familii nu viruși ci Viață, cum arată franc indicatorii din statistici.
Oare de ce ne-a fost frică? Cum vrei să lupți cu moartea decât îmbrățișând Viața?!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!