Când lăcrimez, mi‑L amintesc pe Hristos lăcrimând în fața mormântului prietenului Său Lazăr, și asta îmi
aduce mângâiere. Când mi‑e teamă, mă gândesc la Hristos în Ghetsimani, curgându‑I sudoare de pe frunte ca
sângele, și asta îmi aduce odihnă. Când sunt trădat în iubire, îmi vine în minte imaginea acelui sărut al ucenicului care urma să preschimbe gustul sărutului în trădare. Dar cel mai mult, în clipele în care simt singurătatea crucii fărâmițându‑mi puterea de a mă împotrivi ei, mă gândesc la Tine, Hristoase al meu, strigând în agonie și amărăciune către Tine: „De ce m‑ai părăsit?”, și aceasta, credeți‑mă, e cea mai mare mângâiere pentru un om care stă pe buza prăpastiei.
Gingășia, pentru cel ce o are, este o Cruce, iar pentru cei din jur, Înviere.
Încetează să cauți să‑ți fie recunoscută valoarea de oameni nepotriviți. Valoarea ți‑e cunoscută doar de
Dumnezeu și de cei ce te‑au iubit cu adevărat.
Frica are nevoie de îmbrățișare. E parte din noi ce n‑a cunoscut iubire și urlă.
Nu lăsa pe nimeni să pătrundă în viața ta și să‑ți fure fără discernământ zâmbetul. Nimeni nu știe cât te‑a costat să‑l simți pe buzele tale tremurânde.
De câte ori nu ne‑am simțit singuri printre cei mulți? Și asta pentru că sufletul măsoară distanțele nu cu metrul, ci cu iubirea.
Când ai plâns, ai strălucit, când durerea te apăsa, deveneai mai frumos. Când ai fost rănit, te‑ai eliberat, când ai sângerat, te‑ai sfințit. În cele din urmă, moartea dă naștere învierilor.
„Oricum ar sta lucrurile, Te primesc, Iisuse Hristoase, bine și vara, și primăvara, dar și în mijlocul iernii…”. Un vers deosebit al marelui nostru poet Tache Papatsónis (1895‑1976), care vădește într‑un chip unic ceea ce mii de pagini de teologie încearcă să spună. Anume că marea ispită a omului e aceea de a rămâne credincios lui Hristos nu doar când toate‑i merg bine în viață, ci mai ales când îl ajunge iarna grea a încercărilor și lucrurile nu se întâmplă așa cum ne‑am aștepta. Atunci este pusă la încercare credința noastră în Dumnezeu, oameni, noi înșine. La greu, „dar și în mijlocul iernii”.
Fragmente din cartea „Viața fără rețete” de părintele Haralambos Papadopoulos
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
