Președintele turc Erdogan a emis un decret de transformare a bisericii Chora, monument bizantin din Istanbul care funcționa ca muzeu, în moschee, conform Agerpres.
Acest decret urmează decretului din iulie prin care Catedrala Sfânta Sofia a fost transformată în moschee.
Biserica Chora este una dintre cele mai frumoase biserici bizantine, unde se păstrează mozaicuri și fresce din secolul al XIV-lea.
Multă vreme acestea au fost ascunse sub un strat de tencuială deoarece islamul interzice reprezentările vizuale. După Al Doilea Război Mondial o echipă de experți americani au restaurat biserica iar din 1958 a putut fi vizitată ca muzeu.
Istoricul francez Fabrice Monnier remarca faptul că mozaicurile şi frescele sale acoperă aproape toţi pereţii şi cupolele bisericii și este greu de imaginat cum va fi transformată în moschee. Acoperirea acestor lucrări vechi de peste 500 de ani le-ar putea afecta iremediabil structura lor.
Mănăstirea lui Hristos din Chora (Μονή του Χριστού της Χώρα) a fost situată în nord-vestul Constantinopolului Bizantin, lângă Poarta Adrianopol (Edirne Kapı), și la sud de așa-numitul Palat al Porfrogenitului. Mozaicurile și frescele sunt exemple importante ale artei monumentale din perioada bizantină târzie.
A fost transformată în muzeu în 1945 și acum este inclusă pe lista zonelor istorice din Istanbul ale Patrimoniului Mondial UNESCO.
Locația se afla inițial în afara zidurilor orașului construite de Constantin. Decorația clădirii îl identifică pe Hristos ca „pământul celor vii”, de unde ar putea veni numele de chora/loc. De asemenea caracterul rural al site-ului pare să țină seama de numele chora (χώρα), care înseamnă „pământ” sau „la țară”.
Conform unei tradiții, la începutul secolului al IV-lea a fost locul de înmormântare a moaștelor Sfântului Vavila. O altă tradiție atribuie temelia Sfântului Teodor, presupusul unchi al Theodorei, soția împăratului Iustinian I. Generalul Crispus a restaurat mănăstirea în secolul al 7-lea secol.
Cele mai vechi dovezi arheologice sunt substructurile boltite de sub naos, care au fost datate pentru secolul al VI-lea. Chora a fost un centru al rezistenței față de iconoclasm, Patriarhul Germanos care a apărat icoanele, împotriva campaniei imperiale de distrugere, fiind înmormântat aici.
Prima fază a structurii actuale datează din secolul al XI-lea, când Maria Doukaina, soacra împăratului Alexios I, a restaurat mănăstirea. Chora a fost din nou renovată în secolul al XII-lea de către Isaac Komnenos, fratele mai mic al împăratului, care apare și în mozaicurile lui Deesis, în pronaosul interior.
Chora a căzut în ruină în timpul ocupației latine a Constantinopolului (1204-1261). Theodore Metochites a restaurat mănăstirea Chora în anul 1315. El a fost unul dintre cei mai mari savanți ai erei sale și primul fondator neimperial al unei mănăstiri din epoca bizantină târzie. Portretul său este situat deasupra intrării în naos, unde este înfățișat oferind biserica lui Hristos. Biserica a fost bogat decorată cu mozaicuri și fresce de către Metochites, așa cum le vedem astăzi. Mănăstirea Chora a fost înzestrată cu moșii iar aici funcționa un spital și o cantină pentru cei săraci. De asemenea, a donat colecția sa mare de cărți, făcând-o cea mai cuprinzătoare bibliotecă a Constantinopolului din epoca bizantină târzie. A devenit călugăr la Chora și a fost înmormântat acolo în 1332. Mai multe alte elite bizantine târzii, inclusiv Michael Tornikes și soția sa (călugărul Makarios și călugărița Eugenia), au fost înmormântați la Chora.
Chora a fost una dintre primele biserici care a fost jefuită când otomani când au cucerit orașul în 1453. Se pare că icoana Fecioarei Hodegetria, care a fost păstrată la Chora în 1453, a fost tăiată în bucăți de soldați otomani care au intrat în oraș prin Poarta din Adrianopol. Chora a fost transformată într-o moschee în timpul domniei lui Baiazid al II-lea de marele vizir, Atik Ali Pașa înainte de 1511, când a fost cunoscută sub numele de Kariye (traducerea arabă a Chora). În acest moment clopotul său a fost îndepărtat și înlocuit cu un minaret.
Mozaicurile și frescele au fost parțial acoperite cu tencuială în jurul secolului al XVII-lea sau al XVIII-lea. Șeful eunucilor Beshir Agha a înființat o școală în secolul 18, pe lângă restabilirea clădirii, probabil după ce a fost deteriorat de un cutremur în 1766.
La sfârșitul secolului 19, a devenit populară printre turiștii occidentali, fiind cunoscută sub numele de „Moscheea mozaică”. În 1945, Chora a fost transformată în muzeu și pusă sub jurisdicția Muzeului Ayasofya. Începând cu anul 1947, Institutul Bizantin al Americii și, ulterior, Centrul Dumbarton Oaks au realizat programul de conservare a bisericii Chora, curățând mozaicurile și frescele și restaurând clădirile.
Biserica Chora este un tezaur, din orice punct de vedere, imagistic, spiritual, istoric, estetic. Totul respira spiritualitate creștină acolo, sub pardoseală s-au odihnit și poate se mai odihnesc sfinți. În Chora și la mănăstirea Studion a fost rezistența monahilor în timpul iconoclasmului bizantin. Icoana Învierii de deasupra altarului este poate cea mai reprezentativă Anastasis pentru întreaga creștinătate.
Din păcate conversia nu are niciun sens, acolo încap maxim 200-300 de oameni. Este trist, ce se întâmplă aici este de fapt un fel de Palmira 2.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
