S-au împlinit 62 de ani de la întemeierea Mănăstirii Essex. La 5 martie 1959 Părintele Arhimandrit Sofronie împreună cu 3 viitori monahi și o soră ajung la Essex, în satul Tolleshunt Knight, în locul unde fusese, în trecut, vechea parohie anglicană a satului, Old Rectory. Cazul a fost discutat în Parlamentul Angliei.
În Franța, lângă Paris, se adunaseră în jurul Părintelui Sofronie câțiva doritori de viață monahală. Au încercat să găsească loc de împreună-rugăciune în Franța, dar nu a avut sorți de izbândă. În acest context, o prietenă englezoaică a Părintelui Sofronie, miss Rosemary Edmonds, i-a vorbit de o veche casă parohială din Anglia, situată într-un loc izolat și care era de vânzare și nu foarte scumpă din cauza stării sale foarte sărăcăcioase.
După ce a vizitat locul în 1958, Părintele Sofronie a propus doritorilor de împreună-viețuire monahală de a se muta cu toții în Anglia.
Când Părintele Sofronie a cerut să meargă în Anglia, a fost intervievat la Ambasada Britanică din Franța și consulul de acolo l-a întrebat: „Cu ce puteți fi de folos societății noastre?”
Părintele Sofronie a răspuns: „Vă vom fi nefolositori; noi nu putem produce nimic, căutăm doar un loc liniștit unde să putem sluji Liturghia”. La care consulul a exclamat: „Ce oameni ciudați!” Dar Părintele și-a lăsat acolo cererea de viză și cazul său a ajuns să fie discutat în Parlamentul Angliei. Era un moment critic, întrucât se primeau foarte greu străini în Anglia.
Problema a fost dezbătută în Camera Comunelor și unii parlamentari erau foarte hotărâți să nu-i lase să vină în Anglia, căci Părintele Sofronie ceruse să vină cu toată obștea sa. La un moment dat, când discuțiile înclinau cert spre un refuz, un membru al Parlamentului s-a ridicat și a spus: „Nu doriți să-l lăsați pe arhimandrit să vină pentru că ei nu pot contribui cu nimic la economia noastră; astfel, dacă cei 12 apostoli ar veni astăzi la Dover, l-ați primi numai pe Iuda, pentru că el are banii!”. În acea clipă ministrul-secretar de interne, Butler, a semnat cererile și a zis: „Dați arhimandritului tot ce dorește!”.
La 5 martie 1959, Părintele Sofronie, Ierodiaconul Procopie, viitorul monah Simeon, o monahie (care se va întoarce mai târziu înapoi în Franța) și un mirean au pornit în călătorie cu ferryboatul (de mașini) spre Folkestone, unde-i așteptau niște prieteni. Apoi cu cele 70 de valize din dotare au pornit spre Old Rectory (Parohia Veche), la Tolleshunt Knights, în Essex. Au adus cu ei câteva icoane din Paraclisul de la St. Genevieve.
La sosirea lor in Anglia, au descoperit că una din icoane căzuse cu totul din mașină, dar fusese găsită de către poliția locală, care le-a și adus-o. Părintele Irineu, care fusese alături de ei în Franța, s-a alăturat lor in Anglia un pic mai târziu. Părintele Sofronie, cu gingășie, i-a numit pe cei 3 tineri monahi: „cei trei mușchetari ai mei”.
Mănăstirea din Essex va genera o renaștere a spiritualității creștine în Occident, ucenici de aici înființând mănăstiri în Franța, Belgia, Olanda, Germania sau Italia. Părintele Rafail Noica, unul dintre monahii formați lângă Sfântul Sofronie Saharov a adus un suflu nou în viața duhovnicească din biserica ortodoxă din ROmânia.
Surse: Revista Buisson Ardent. Cahiers Saint-Silouane L’Athonite, Cărțile Pr. Zaharia
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Tare mult îmi doresc să ajung la această mânăstire din Essex
Cu credință și nadejde în bunul Dumnezeu poate voi ajunge cândva
La Dumnezeu totul e posibil
Doamne ajută!
Comentariile sunt închise.