De aveți rude cu care nu vorbiți, de aveți un om cu care aveți ceva de împărțit, de nu sunteți în bună rânduială cu mama, cu tata, frați, surori, copii, nași, fini, vecini, colegi de serviciu, împăcați-vă cu ei, orice pricină ați avea și veți vedea cum va începe, în primul rând, vindecarea dumneavoastră.
Dacă nu aveți dragoste în dumneavoastră (față de cei ai casei, față de vecini, față de colegii de lucru, față de fiecare om întâlnit), să știți că nimic din ceea ce veți face nu-și va împlini, cu adevărat, rostul. Puteți chiar să vă împărtășiți, să aprindeți kilograme întregi de lumânări, să faceți rugăciuni până o să vă istoviți genunchii și inima, dar dacă dragoste nu aveți, în zadar vor fi toate.
Cel mai vindecător medicament, care tămăduiește orice boală, este dragostea pe care o purtăm în inima noastră și o vărsăm asupra celor din jur, așa cum, la polul opus, cea mai mare otravă, care aduce boala sufletească și trupească, este ura! De aceea, Mântuitorul spune așa: “Dacă vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului și mergi întâi și împăca-te cu fratele tău și apoi venind adu darul tău.”
În zilele noastre, lucrul acesta este și mai ușor de împlinit. Înainte de a veni la biserică, dă un telefon fratelui tău(omului drag cu care ești certat), cere-ți iertare și împacă pe omul pe care l-ai rănit. Apoi vino la slujbă, cu inima curată, să primești tămăduirea.
Un om care simte că nu are dragoste în inima lui, care își vede neputința, poate astfel să roage pe Domnul:
„Doamne, eu nu pot iubi, sunt neputincios, iute la mânie, dar Tu, Doamne, varsă Dragostea Ta în inima mea și ajută-mă să fac cunoscută această dragoste!”
De aveți rude cu care nu vorbiți, de aveți un om cu care aveți ceva de împărțit, de nu sunteți în bună rânduială cu mama, cu tata, frați, surori, copii, nași, fini, vecini, colegi de serviciu, împăcați-vă cu ei, orice pricină ați avea și veți vedea cum va începe, în primul rând, vindecarea dumneavoastră.
Oamenii bolnavi sunt întâi tare suferinzi sufletește. De acolo pleacă toate necazurile, de la suferințele sufletești, de la neîmpăcarea cu cei din jur și cu Dumnezeu. Un om bolnav sufletește, care nu are dragoste în el și se vede doar pe sine și-și poartă doar grija sinelui, aduce tulburare în jur și îmbolnăvește și pe ceilalți, după cum un om vesel cu inima înveselește pe cei apropiați.
Atunci când vă îndreptați către biserică, încercați să purtați gândul acesta: „Doamne, oare am necăjit pe cineva săptămâna aceasta, oare vreun om s-a întristat din cauza mea, am lăsat vreo inimă amărâtă, am năpăstuit pe cineva?”. Și dacă răspunsul este “Da”, puneți mâna pe telefon și spuneți doar atât: „Iartă-mă!”. Veți vedea cum Domnul va începe vindecarea și în sufletul dumneavoastră se va așeza pacea și bucuria… „Pacea mea o dau vouă!”
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
