Un pelerin rus a mers în genunchi 400 de km

Un pelerin rus a mers în genunchi 400 de km

|
03/11/2021
|
1 comentariu
|

Timp de nouă luni și jumătate Alexandru Kanyshev a parcurs pe jos distanța de la mănăstirea Diveevo la lavra Sfintei Treimi de la Radonej, o distanță mai mare de 400 de kilometri. Dar nu oricum, pelerinul și-a luat canonul de a merge în genunchi și a dormi afară, în păduri sau lângă un gard de sat.

Alexandru a spus că pe drum s-a rugat Domnului pentru țara sa, pentru oameni, pentru păcatele omenești… În viața sa a fost constructor, a mers pe șantiere prin țară. Odată, după ce echipa sa s-a înțeles să construiască o biserică, potrivit mărturiei lui, Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu i s-a arătat pentru prima dată și i-a poruncit să fie botezat. El a fost botezat și a rămas paraclisier la biserică.

Iar în următoarea arătare a Maicii Domnului a avut o chemare. „Și am răspuns”. Plecând în călătorie lungă, pelerinul neobișnuit și-a protejat genunchii cu mai multe straturi de prelată și a mers în genunchi. De ce a mers în ​​genunchi? Să-i întoarcă pe oameni la credința de la care s-au îndepărtat.

Auzind despre călătoria pelerinului, regizorul de filme documentare Vyacheslav Vasilyevich Orekhov a surprins diferite momente ale călătoriei lui Alexandru.

Scenele sale sunt asociate cu episoade din filmul „Andrei Rublev” de Tarkovski. : înnegrite, ude de zăpada umedă, case și garduri din sat, un drum acoperit de zăpadă de-a lungul căruia camioane trec repezi. Iar pe marginea carosabilului, împingând în fața lui un cărucior, plin până la refuz cu provizii, încet și încăpățânat, înanintând sprijinit cu mâna pe un toiag, un bărbat în vârstă care se mișcă în genunchi. În fața căruciorului – o cruce și icoana Domnului Atotputernic.

O muzică maiestuoasă se aude, solemnă, amintind de Eternitate. În față este o biserică. Oamenii de pe marginile drumului se opresc și se uită la persoana ghemuită care se târăște încet, parcă într-o rugăciune. Cineva îi dă de mâncare, îi cere să se roage pentru cei dragi. Cineva se uită la el cu curiozitate, cineva – cu compasiune. O bătrână încearcă să ajute să împingă căruciorul care se târăște încet. Unii râd sincer de excentric. Femeile simpatizează mai mult decât bărbații. Mulți oameni nu înțeleg: cine este această persoană – nebun, nebun sfânt sau sfânt? Se târăște, iar în fața lui curg zvonuri: și-a ucis soția și copiii, l-a înjunghiat cu un cuțit, l-a înjunghiat cu un topor (ce ar mai face un țăran rus tulburat?).

Oamenilor care s-au adunat în jurul lui, rătăcitorul le spune: „Sunt din teritoriul Krasnoyarsk, din districtul Kezhemsky….Nu am ucis pe nimeni. Păcatele mele sunt aceleași ca ale celorlalți oameni. Urmăresc ascultarea Preasfintei Maicii Domnului. Eram un necredincios, dar am văzut cum Maica Domnului a venit la Dumnezeu și a spus că în vremuri atât de grele ca acum, avem nevoie de o persoană care să meargă cu rugăciunea în genunchi pentru Rusia, pentru întreaga lume. Dumnezeu i-a arătat chipul meu, și a spus că sunt nebotezat, păcătos, hulitor, dar nu mai era nimeni care să plece. …

Am fost botezat în Diveevo, am îngenuncheat și am mers. Dacă oamenii vin la biserică și se pocăiesc de păcatele lor, atunci nu m-am dus în zadar. Am o dragoste mare pentru oameni…”

A fost întrebat: „Ți-e frică să mori pe drum?” El a răspuns: „Este înfricoșător când nu ai făcut nimic…” Timp de nouă luni și jumătate a mers în genunchi de la mănăstirea din Diveevo la Lavra Sfântului Serghie. Rugăciunea sa a fost pentru Rusia, pentru lumea înfundată în păcate… Se ruga pentru întreaga lume.

Regizorul Orehov a mers să-l caute pe drum când a auzit de pelerin. „Totul era înghețat, sub 25 de grade, iar el își petrecea noaptea în pădure. Curăța un loc cu lopata, ridica un cort, făcea foc și cumva, înnopta. Dimineața – din nou în genunchi și mai departe, mai departe, mai departe…”

Petrecea noaptea în plantațiile forestiere de lângă șosea, pe orice vreme. „Dacă aș intra în casă și m-aș întinde pe un pat moale și cald, probabil că nu aș fi putut să mă ridic și să mă târesc mai departe”, a spus el. „Omul este slab, slab la minte.”

Vyacheslav Orekhov și-a numit filmul „Rătăcitorul fermecat” în onoarea eroului poveștii lui Nikolai Leskov, o nuvelă scrisă în 1873.

Rătăcitorul fermecat de la sfârșitul secolului al XX-lea este însă mai tragic și chiar apocaliptic. Alexandru vorbește simplu și obosit: „150 de milioane de ruși stau în spatele meu. Dacă renunț, ei vor pieri. ” Nu are mândrie, spune despre sine: „Sunt o făptură mică, un om păcătos, un hulitor. Dar toți trebuie să ne gândim la salvarea lumii, la salvarea sufletelor noastre. ” Unul dintre privitorii de pe drum spune: „Fără milioane de dolari, nu aș putea merge pe acest drum”. Da, de dragul banilor și al faimei, o astfel de procesiune religioasă nu poate fi finalizată. Este o cale a pocăinței.

Când a ajuns la finalul drumului la lavra Serghiev Posad, s-a închinat în fața moaștelor Sfântului Serghie din Radonej și s-a dus la schitul Ghetsimani, a petrecut încă o lună într-un cort la răscrucea drumului, propovăduind oamenilor să se pocăiască. Se întâmpla în anul 1996.

Câțiva ani după. a mers la procesiunea de la Lipetsk la mănăstirea Sfântului Tihon din Zadonsk.

În august 2012, Alexandru Sergheievici Kanyshev a mers pentru ultima oară la mănăstirea Zadonsk cu o procesiune. Șase luni mai târziu, în perioada 2-3 ianuarie 2012, slujitorul lui Dumnezeu, Alexandru Kanyshev, a murit. Dumnezeu să-i odihnească sufletul!

Despre noi

Blogul nostru s-a născut în 2013, în contextul campaniilor de denigrare a valorilor creștine din presă și social-media. Mulțumim mult pentru că ai fost alături de noi și ne-ai dat puterea de a merge mai departe!

Dacă dorești să ajuți misiunea noastră, o poți face printr-o donație de 1$/lună pe Patreon: https://www.patreon.com/avereabisericii.

De asemenea ne poți scrie pe avereabisericii@gmail.com.

Doamne ajută!

Un comentariu la “Un pelerin rus a mers în genunchi 400 de km

  1. Nu se poate asa ceva!
    Este ULUITOR!
    Si daca ne gandim ca a facut asta pentru fiecare dintre noi!
    Iar noi astia ”destepti” nici macar cu un like nu ne ostenim.
    Mi’e rusine!
    Trebuie distribuit peste tot!
    Sper ca nu va suparati daca’l pun si pe blogul meu specificand sursa bineinteles!
    Va multumesc si Hristos sa se MILOSTIVESCA de noi TICALOSII!

Leave a Reply

%d bloggers like this: