Pierdut acum mai bine de 400 de ani, trupul lui Mihai Viteazu a fost găsit la o mânăstire de pe malul Oltului.
Istoria oficială ne spunea că Mihai Viteazul a fost decapitat în anul 1601. Apoi capul i-a fost dus la Mânăstirea Dealu de la Târgoviște, iar despre trup se credea că a dispărut.
O întâmplare recentă a adus lumină într-una dintre cele mai mari enigme ale istoriei românilor. Trupul lui Mihai Viteazul, făuritorul primei Uniri – cea din anul 1600, a fost descoperit la Mânăstirea Plăviceni de pe malul Oltului.
Osemintele au fost găsite de călugării de la Plăviceni, dar a durat ceva timp până ce importanța acestei descoperiri a fost confirmată științific. Starețul Mânăstirii Plăviceni, părintele Teoctist Moldovanu, a intuit că osemintele îi aparțin marelui voievod, pornind de la câteva date certe: mânăstirea a fost ctitorită de Doamna Stanca – văduva lui Mihai Viteazu iar hramul mânăstirii este al Arhanghelului Mihail. Dar cel mai direct indiciu era faptul că din trupul descoperit lipseau capul și mâinile – ceea ce corespunde mărturiilor istorice privind modul cum a fost ucis și mutilat Mihai Viteazu, în anul 1601.
Numele inițial al mânăstirii a fost Alunișul, pornind de la legenda că Doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazu, a ajuns aici și s-a ascuns într-un alun, pentru a nu fi prinsă de turci. Iar biserica Mânăstirii Plăviceni este singura din România care a avut, chiar de la înființare, doar hramul Sfântului Arhanghel Mihail (nu Mihail și Gavril), tocmai pentru a insista asupra personalității lui Mihai Viteazu.
Starețul Teoctist a decis să ceară o expertiză asupra osemintelor găsite la Plăviceni, bazându-se pe material ADN provenit de la mama lui Mihai Viteazu. Teodora Cantacuzino este înmormântată la Mânăstirea Cozia.
Expertiza medico-legală a confirmat intuiția călugărilor de la Plăviceni. Mânăstirea lor, pierdută într-o pădure de pe malul Oltului, adăpostește osemintele primului domn al celor trei Țări Române.
Imaginea de mai sus este tabloul votiv din arhondaricul mănăstirii Simonos Petras din Athos, unde domnitorul este considerat al doilea ctitor. Cu banii primiţi de la principele român mănăstirea a putut fi reconstruită, fiind aproape distrusă. În partea votivă din stânga este scris: „Io, Mihail Voievod, domn al Valahiei şi al Ardealului şi a toată ţara Moldovei şi ctitor al acestei sfinte mănăstiri” iar pe zapisul din mâinile sale este însemnată mărturisirea sa: „Cele ce am făcut nu le’am făcut de sila cuiva, ci ca să am şi eu un loc şi un nume în creştinătate”.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Urmaresc cu mare atentie subiectul, de cand s-a facut descoperirea scheletului. Dar nicarieri nicio dovada stiintifica, mereu numai speculatii. Am incercat fara succes sa aflu mai multe de la manastire, nu inteleg de ce aceasta secretomanie, de ce nu se publica concret dovezile ?
– CAND si CINE a prelevat ADN din schetelul de la Alunisul ?
– CAND si CINE a desfacut mormantul maicii Teofana de la Cozia ? Si CE s-a gasit ? Caci in 1938 se reinhumasera acolo resturi de oseminte, foarte probabil cu ADN contaminat…
– CAND, CINE si UNDE a facut analizele comparative, daca s-au putut obtine ADN-uri curate din cele 2 oseminte, care nici n-au dinti (cel putin cel de la Alunisul) – adica elementele cele mai sigure care pastreaza ADN-ul ?
– CAND, CINE si UNDE a publicat rezultatele stiintifice ale cercetarilor ?
Nu se face niciun serviciu prin scurgerea unor asemenea informatii, fara sa fie rezolvate intai problemele enumerate mai sus si fara sa existe o certificare evidenta a expertilor. Si doar exista precedente de felul cum trebuie procedat cu ADN-ul in istoriografie – a se vedea cazul de la Radauti si cartea exemplara a sotilor Adrian si Lia Batrana.
Toata opinia publica si toti romanii asteapta aceste raspunsuri si aceste dovezi, cu sufletul la gura. De ce nu se fac publice ?