Totalitarismul secular și iluzia separației statului de Biserică

Totalitarismul secular și iluzia separației statului de Biserică

|
27/02/2014
|
14 comentarii
|

Kiew, Lavra-Kloster, Ruine Uspenski-Kathedrale

La noi, în România, când vine vorba de finanțarea credincioșilor din taxele plătite de credincioși, vocile “progresiste” invocă orbește și mecanic principiul separației statului de Biserică. Principiu luat pe sub ureche de undeva din trecut, și pretențios invocat ca lege indiscutabilă a oricărui stat ce se vrea modern. Că dacă nu, ajungem ca Iran. Mâine.

Dar statul este din ce în ce mai puțin separat de Biserică în statele moderne, vestice, democrate și progresiste. Este din ce în ce mai implicat în viața credincioșilor, în biserica lor, dă legi, spune ce este bine și ce nu, ce trebuie fiecare să creadă, cum să își educe copiii. Controlul începe devreme, înainte de concepere prin așa numita “planificare familială” și se termină cu debarasarea de povara îngrijirii bătrânului printr-o simplă injecție.

Un cuplu danez de homosexuali a câștigat prin lege “dreptul” de a li se oficia căsătoria în Biserică. Statul Danez nu este separat de Biserică ci obligă niște oameni să își schimbe crezul și obiceiurile și să oficieze un serviciu contrar perceptelor morale.

Dacă Biserica ar veni la tine în casă, Duminică dimineața, și te-ar obliga să mergi la Biserică, toată lumea ar sări în sus că “evul mediu”. Dar dacă statul obligă un preot sau episcop să schimbe un text liturgic, să inventeze dogme, să altereze un crez vechi de mii de ani, se numește progres.

Princiipile morale sunt subiective. De aceea lobby-ul homosexual se luptă cu încrâncenare, prin cele mai mizerabile mijloace, să îl impună și răspândească încă de la ce mai mici vârste copiilor.

Viclenia propagandei homosexuale se manifestă cel mai vizibil în limbaj. Limbajul nu este niciodată clar și specific. Sexul anal este iubire. Mariajul homosexual este egalitate. Procentul ridicat de bolnavi de HIV între homosexuali nu se datorează stilului lor de viață haotic, a poftelor niciodată satisfăcute, a incredibilei promiscuități sexuale în care se aruncă bărbații și tinerii homosexuali. Nu, ci altor cauze.

Studiile care arată clar efectele negative al comporamentului homosexual asupra sănătății fizice și mai ales psihice sunt puse la îndoială, contestate, atacate. Însă un studiu sondaj în care cupluri de homosexuali raportau succesul propriu în creșterea copiilor, a făcut înconjurul internetului. Ce s-ar fi așteptat să spună acele femei? Firește că toate se lăudau cu cât de buni părinți sunt.

Și propaganda homosexuală se grăbește și insistă cu violență și lipsă de scrupule să inculce crezurile și aberațiile lor comporamentale în grădință și în școli. Uniunea Europeana adoptă tratate prin care se angajează să oblige statele membre să impună la rândul lor ideologia homosexuală tuturor cetățenilor și să ia măsuri împotriva cetățenilor dacă aceștia au alte crezuri morale decât cele impuse de sus.

Totalitarismul acesta și efectele lui sunt mai vizibile decât oricând. Și generație după generație repetă mecanic, fără discernământ, sloganurile stridente ale unui regim asupritor, ale unei inchiziții perfecționate în sute de ani de asuprire ideologică. O dictatură care a știut să se impună nu cu imaginea vizibilă a unui despot, ci a unei fețe nevăzute, a unui demon ascuns cu o strategie bine planificată, arhitectul unei catedrale a păcatului, a degradării, a corupției, a bolii și a morții. O catedrală a fantasmelor divertismentului, a manipulării emoționale, a diluării și atrofizării morale a individului. O închisoare rece și întunecată în care omul intră de bună voie, ușor împins de la spate, manipulat politic și educațional. Crescut într-o religie a omului mort. O omului gol și mut.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Feher Petru

    O intrebare simpla: crezi ca biserica crestina, in cursul istoriei, a tratat corect homosexualii?

    Acum citeste intrebarea gandindu-te la para angoasei si la dexteritatea cu care bunii crestini o manuiau in a omora in cele mai cumplite chinuri pe ,,fratii lor“ (sau de ce nu, fiii lui Dumnezeu) homosexuali.

    Daca tratamentul acordat de catre biserica crestina (ne limitam la ea) homosexualilor ti se pare justificat, atunci te intreb sub a carui autoritate?

    • Loaded question.

      Sunt 100 de distincții pe care trebuie să le faci pentru a trata corect subiectul ăsta.
      Și deraiază mult de la subiectul articolului.

      • Feher Petru

        Eu zic ca e la subiect. Devreme ce limitezi anumite ,,drepturi,, homosexualilor din considerente religioase, este legitim sa vedem cum a tratat religia aceasta problema in decursul istoriei.

        In cronicile Sibiului pe la anul 1601 sta scris cum autoritatile locale, la recomandarea bisericii, ineaca adolescenti sub acuzatia de sodomie. De ce nu inecam in Olt homosexuali azi?

        Biserica crestina a esuat in majoritatea cazurilor cand a incercat sa trateze subiecte sensibile pentru ca nu a venit cu nimic mai presus de moda vremii, intr-un cuvant a fost in ton cu lumea.

        • De o mie de ani nu mai există “biserica creștimă”. Una din multele distincții pe care trebuie să le faci.

    • Biserica Creștină Ortodoxă nu a aplicat niciodată pedepse homosexualilor.

      • Feher Petru

        Esti sigur de afirmatia aceasta?

        • Mihai

          Biserica creștină ortodoxă aplică acum pedepse homosexualilor implicându-se în politică și încercând să impună legi discriminatorii pe bază de orientare sexuală, dar nu putem fi siguri că un preot creștin ortodox a lapidat homosexuali(așa ca în vremurile bune :)). Și chiar dacă un creștin ar face ceva ce ar fi considerat imoral pot spune că nu e creștin adevărat. Tu chiar crezi că nu sunt pregătiți?

        • Sunt perfect sigur. Ai vreo dovadă contrară?

  • Mihai

    „Totalitarismul acesta și efectele lui sunt mai vizibile decât oricând. Și generație după generație repetă mecanic, fără discernământ, sloganurile stridente ale unui regim asupritor, ale unei inchiziții perfecționate în sute de ani de asuprire ideologică. O dictatură care a știut să se impună nu cu imaginea vizibilă a unui despot, ci a unei fețe nevăzute, a unui demon ascuns cu o strategie bine planificată, arhitectul unei catedrale a păcatului, a degradării, a corupției, a bolii și a morții. O catedrală a fantasmelor divertismentului, a manipulării emoționale, a diluării și atrofizării morale a individului. O închisoare rece și întunecată în care omul intră de bună voie, ușor împins de la spate, manipulat politic și educațional. Crescut într-o religie a omului mort. O omului gol și mut.”
    Asta se potrivește perfect pentru creștinism.

    • Feher Petru

      Si toate astea in decurs de vreo 1800 de ani pana sa apara ,,si altceva,,.

  • Pingback: Noutati 2014 | CE-I CU NOI? – un blog educativ despre comportamentul uman()