Toate bisericile Bucureștiului

Toate bisericile Bucureștiului

|
22/04/2017
|
0 comentarii
|

Demolarea Bisericii Enei

În septembrie 1870 englezul James William Ozanne ajungea la București unde ocupa un post la consulatul Angliei. Va locui trei ani în capitala regatului României și ne va lăsa un jurnal de impresii tipărit recent de Humanitas. Aș fi vrut să trăiesc în Bucureștii descriși de englez, un oraș înconjurat vizibil din toate părțile de dealuri, cu multă verdeață și case joase cu portic, cu grădini imense și străduțe ce se pierdeau între ele.

Printre altele Ozanne vorbește și despre cele 200 de biserici ce scânteiau vara într-un efect splendid de observat de pe dealurile din sud. Numărul efectiv m-a frapat. Același număr l-am întâlnit ulterior în memoriile lui Patrick O`Brien, un irlandez care vizitează capitala în iarna lui 1853.

Mi s-a părut uimitor deoarece după aproape 150 de ani astăzi Bucureștiul are 270 de biserici (două-sute-șaptezeci). Aceasta cu bisericuțele a zeci de localități limitrofe încorporate prin urbanizarea și extinderea capitalei spre Colentina, Fundeni, Străulești, Cățelu, etc.

În anul în care Ozanne intră în București aici trăiau 224.000 de locuitori, o populație de opt ori mai mică decât populația actuală. Fiecare biserică deservea astfel aproximativ 1.000 de credincioși. Este situația cu care intram în modernitate. Astăzi practic fiecare biserică ortodoxă din București deservește 6.000 de credincioși (folosind proporția de 86,5% ortodocși a ultimului recensământ, aplicată la cei 7.000 locuitori cât revin pe un lăcaș de cult).

Cum s-a ajuns în această situație? Cine este vinovat? Cum se poate face o pastorație reală în acest context în care oamenii nu au cum să participe la Sfânta Liturghie, nucleul vieții creștine fără de care nu putem vorbi despre Biserică?

Las întrebările suspendate printre rânduri. Probabil ar trebui scris un mic studiu deoarece cauzele sunt multiple. Unele locașuri noi de cult s-au construit peste altele mai vechi. De asemenea o bună parte dintre vechile biserici au dispărut prin sistematizarea zonei centrale a Bucureștiului. Mănăstiriea Sfântului Sava, ctitorie a Sfântului Constantin Brâncoveanu, este de exemplu astăzi sub parcarea din Piața Universității, statuia lui Mihai Viteazu fiind exact în locul unde era biserica.

Timp de 50 de ani a funcționat cenzura comunistă iar în acești ani numărul bucureștenilor a crescut cu 50%. Biserici precum Sfânta Vineri în Piața Unirii, Biserica Enei în Piața Universității sau mănăstirea Văcărești au căzut sub lama buldozerele comuniste. Acolo unde mergem astăzi să bem bere, în centrul Pieței Constituției, se afla biserica Albă Postăvari, a doua ca vechime din capitală după Biserica Bucur, construită pe locul unei vechi mănăstiri pe la 1554.  La 25 februarie 1984 aici a avut loc ultima liturghie, deși fusese decuplată de la curent încă din 1981. În aprile a fost demolată cu excavatorul (vezi fotografia de mai jos) fiind ultima clădire din zonă ce mai rămăsese în picioare.

Demolarea+bisericii+Alba-Postavari+aprilie+1984_38896

Ce ar mai fi de adăugat? Fiecare șantier nou pentru o biserică ortodoxă este însoțit în București de un scandal hipsteresc, amplu mediatizat. Comunismul a căzut dar cenzura lui a rămas. Singurul moment când Bucureștiul a avut suficiente biserici a fost cel în care a fost condus de oameni precum Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu. Este imposibil de ajuns la acel nivel. Dar situația s-ar poate îmbunătăți considerabil prin inițierea unor proiecte comunitare. Poate nu trebuie să vină primăria să facă biserici și nici vreo axă-proiect de la Bruxelles.  Dar o comunitate poate angrena factori diverși, neașteptați, poate mișca prin credință chiar și pietrele. Nu este nevoie decât de acea comunitate care să se gândească la biserica ei.

Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor!

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.