Studiu - Tineri în România: griji, valori, aspirații și stil de viață

Studiu – Tineri în România: griji, valori, aspirații și stil de viață

|
06/01/2015
|
0 comentarii
|

lumeacredintei

Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) a realizat un studiu, comandat de Friedrich-Ebert-Stiftung România, Tineri în România: griji, valori, aspirații și stil de viață. Studiul, disponibil în format PDF, reprezintă o cercetare sociologică reprezentativă la nivel național pe tinerii cu vârsta între 16 și 29 de ani din România.

Studiul este revelator în multe privințe și binevenit. Oferă o imagine cât de cât clară și obiectivă asupra tinerilor din România. Interesul meu aici este atât în a oferi o analiză a datelor obținute în studiu, concentrându-mă în special pe aspectul religiozității tinerilor, dar și de a aduce o critică interpretărilor și explicațiilor oferite de autorii studiului. Mai ales acolo unde cred eu că este evidentă o anumită tendință părtinitoare, care este posibil să fi influențat însăși metodologia studiului în anumite puncte de analiză și în prezentarea rezultatelor.

Apartenența religioasă și credința în Dumnezeu

Întrebările cu privire la credința în Dumnezeu vs. apartenența religioasă relevă un fapt deloc neașteptat. Tinerii necredincioși din România, cei care declară că nu cred sau nu sunt siguri că există Dumnezeu, nu au în același timp educația necesară pentru a asocia aceste credințe cu apartenența religioasă. De aceea se declară în același timp creștin-ortodocși, catolici, protestanți, etc. Procentul care se declară efectiv atei/fără religie este de 2%, semnificativ mai mare decât procentul la nivelul întregii populații (0.2%). În cazul celor care se declară atei/agnostici și în același timp ca aparținând unei confesiuni creștine, procentul este dublu în cazul confesiunii creștin-ortodoxe. Lucrul acesta se poate explica prin faptul că minoritățile religioase tind să fie mai observante în ceea ce privește practicarea credinței. Lucrul acesta nu ar trebui să surprindă, fiindcă același lucru se întâmplă și în cazul în care ortodoxia este minoritară, cum ar fi țările din occident, și alte confesiuni majoritare.

grafic-apartenenta-religioasa

grafic-credinta-dumnezeu

În ceea ce privește distribuția pe sexe, observăm în comparație cu băieții/bărbații, fetele/femeile tind să fie mai credincioase. Fapt ce corespunde unei tendințe observată global la nivelul tuturor categoriilor de vârstă. (Vezi articolul privind locul femeii în creștinism și secularism)

Aceiași tendință se păstrează și în aspecte de credință particulare, cum ar fi existența raiului/iadului, crearea lumii, și a moralității. De remarcat că aici se observă mai pregnant contradicția între afirmarea apartenenței religioase (de ex. creștin-ortodoxe) și acceptarea învățăturilor de credință specifice unei religii. Cred că acest fapt poate fi ușor explicat prin lipsa unei înțelegeri a conceptelor de Rai/Iad, creație sau a legăturii între dogmele creștine și normele morale. În particular, acceptarea dogmei creației este puternic influențată de presiunea așa-zis științifică a ideologiei darwinist-evoluționiste, care prin media și literatura de popularizare este impregnată publicului, de cele mai multe ori în forme denaturate și incorecte teoretic.

Legat de întrebarea ce privește pe Dumnezeu ca sursă a îndatoririlor morale, remarcăm o anumită ambiguitate. Nimeni nu are pretenția că Dumnezeu este singura sursă a normelor morale. Normele morale pot fi și pur și simplu inventate. Ambiguitatea întrebării se reflectă, poate, și în procentul de 22% dintre tineri care nu sunt siguri. În general, chestiunile etice, justificarea normelor, au în rândul populației un caracter mai puțin clar. Oamenii tind să acționeze și să gândească chestiunile etice prin prisma unor intuiții personale, deseori needucate și mai degrabă determinate cultural și social. Este de înțeles altfel că oamenii nu sunt siguri în ceea ce privește originea normelor pe care totuși le respectă. Totuși, chiar și așa, un procent semnificativ, 64%, au declarat că Dumnezeu este sursa normelor etice, un procent asemănător cu al celor care cred în existența Raiului/Iadului.

grafic-opinii-si-credinte

Participarea la canoanele bisericești

O problemă care poate fi remarcată la acest punct este că nu știm din acest studiu ce înseamnă rar sau foarte rar. Participarea rară implică totuși conștiința necesității și eficacității canoanelor și nicidecum o negare a lor. Din graficele de mai jos ar rezulta că în categoria “foarte rar” ar fi incluși și cei care nu participă deloc. Ori acest lucru nu este nicidecum neproblematic. O spovedanie odată la un an-doi, sau chiar și mai rar, nu este deloc lipsită de semnificație. Din aceste date ar rezulta, de exemplu, că aproximativ 63% dintre tineri se spovedesc foarte des, des sau rar. Iar spovedania implică conștiința păcatului, implică conștiința greșelii față de sine, de aproape sau de Dumnezeu. Și, mai ales, implică posibilitatea și necesitatea iertării. Și, mai mult decât rugăciunea personală, spovedania implică un efort și o voință semnificativ mai mare. Apoi observăm că procentul celor care se spovedesc, rar sau foarte rar, crește cu doar 6% după ieșirea din adolescență, și încă odată la trecerea în segmentul de 25-29 de ani. Ceea ce înseamnă că tinerii nu părăsesc în bloc practicile care, ar spune autorii studiului, le-au fost impuse în familie. Ci le păstrează și ulterior. Să nu uităm însă că vorbim de ani 20, perioadă în care tinerii pe de-o parte își găsesc independența financiară și personală, ceea ce crează impresia unei libertăți care nu îi mai determină pe tineri să aprecieze dimensiunea spirituală a vieții.

grafic-frecventa-participarii-la-canoane

grafic-participare-canoanele-bisericii

grafic-participare-canoanele-bisericii-2

Rugăciunea, un alt indicator important al religiozității tinerilor, este, cred, bine reprezentat mai cu seamă în segmentul 20-30 de ani. 55% dintre acești tineri declară că se roagă (foarte) des, lucru deloc lipsit de semnificație. Dacă mai adăugăm acestora o bună parte din cei care se roagă (foarte) rar, putem spune că rugăciunea reprezintă un aspect important în conștiința majoritatății tinerilor din România. Și asta inclusiv la vârste la care conformismul social nu mai este nicidecum un factor de influență.

Încrederea în Biserică

Din acest studiu, s-ar părea că procentul tinerilor care au multă și foarte multă încredere în Biserică, adică 58% este mai mic decât la nivelul întregii populații, care este de 63%. Diferența nu este mare, și poate că reflectă o specificitate vârstei. Încrederea într-o instituție cum este Biserica vine mai ales după ce om a simțit în mod real un ajutor din partea acesteia. Ori lucrul acesta se întâmplă în condițiile unei participări active la viața Bisericii sau într-o situație de criză. Ori în condițiile în care mai puțin de 30% dintre tineri participă cât de cât regulat la slujbele bisericii, nu este de mirare că și o neîncredere față de o instituție cu care nu intră în contact. Mai mult, televiziunile și ziarele, “entități” cărora tinerii declară că le acordă un nivel de încredere similar, nu pregetă în a evidenția exagerat și cu o totală lipsă de profesionalism, cazurile negative din rândul preoților.

grafic-increderea-in-institutii

Sexualitate vs. religiozitate

Există o tendință remarcată la nivel internațional ca tinerii să fie mai conservatori în ceea ce privește sexualitatea în comparație cu generațiile anterioare, generațiile de părinți care au trăit așa numita revoluție sexuală a anilor ’60-’70. Cum se observă din graficul de mai jos, jumătate din tinerii sub 20 de ani nu au avut relații sexuale. Procentul scade brusc la 11% pentru tinerii de 20-24 de ani, dar cei care au un singur partener, procentul este de 30% și rămâne constant și în segmentul 25-30 de ani.

grafic-activitate-sexuala

Atitudinea față de sexualitate și abstinență este puternic influențată de religiozitate. De exemplu, din cei care au declarat că nu cred în niciun fel, 21% consideră că abstinența sexuală reprezintă o povară, spre deosebire de numai 8-9% din cei mai mult sau mai puțin credincioși.

Mai grav, procentul celor necredincioși care consideră că abstinența este o virtute numai pentru fete este dublu față de cei care o consideră virtute atât pentru fete cât și pentru băieți. Coroborat cu faptul că majoritatea celor necredincioși sunt băieți/bărbați din mediul urban, cred că ne putem face o idee clară despre cât de mult și în ce fel, de fapt, le influențează sexualitatea și egoismul convingerile religioase bărbaților atei din România.

grafic-sexualitate-spiritualitate

Este interesant că procentul celor care consideră că abstinența sexuală este demodată crește brusc de la 33% în segmentul 15-19 ani, la 47% în segmentul 20-24 de ani, ca apoi să scadă iarăși la 44% pentru tinerii de 25-29 de ani. Asta se poate explica prin faptul că opinia cu privire la abstinența sexuală este influențată de comportamentul tinerilor, în sensul în care își schimbă opinia pentru a-și justifica din punct de vedere etic propriul comportament. Nu este lipsit de importanță totuși să remarcăm că această mutare de opinie relevă totuși o conștiință etică, fiindcă și nevoia de dezvinovățire are la bază un impuls etic. Lucru care, într-o perspectivă materialist atee nu ar trebui să se întâmplă fiindcă, nu-i așa, nu există bine și rău și totul este lipsit de sens.

În ceea ce privește relațiile sexuale ale tinerilor, nu cred că este surprinzător că în mare măsură, deși într-un procent semnificativ mai mare în rândul tinerilor necredincioși, tinerii sunt activi sexual. Ar fi interesant de văzut corelația cu procentul de tineri căsătoriți, pe categorii de vârstă, dar studiul nu prezintă această corelație. Dar putem observa cum pe măsură ce crește gradul de religiozitate, crește și numărul tinerilor care preferă abstinența.

grafic-religiozitate-sexualitate

Avortul și necredința

Există o puternică corelație între viața sexuală a tinerilor, credințele religioase și părerile acestora cu privire la avort. Tinerii necredincioși tind, într-o foarte mare măsură, să aibă o viață sexuală cu mai mulți parteneri și, în același timp, să susțină avortul în condițiile legislației curente, una dintre cele mai permisive din Europa. Nu cred că este deloc întâmplător acest lucru, dat fiind faptul că avortul este o metodă facilă de a îndepărta efectele “nedorite” ale sexualității, cu zero implicații pentru acești băieți/bărbați necredincioși, dar foarte libertini sexual.

grafic-religiozitate-avortgrafic-religiozitate-avort-2

Homosexualitate

Legat de homosexuali și homosexualitate, studiul, cred eu, greșește prin faptul că nu face nicio distincție între raportarea la o persoană homosexuală și atitudinea față de homosexualitate. În modul curent ambiguu și părtinitor, homosexualitatea este văzută ca fiind ceva înăscut, propriu naturii umane. De aceea studiul întrebă “Cât de acceptabile sunt persoanele homosexuale pentru tine?” Ce înseamnă “acceptabil”? Și de ce persoanele și nu comportamentul homosexual. Nu este oare acest mod de a pune problema o expresie a clasicului “acceptă-mă așa cum sunt”? Este firească interogarea tinerilor în această privința, dată fiind actualitatea dezbaterii și a schimbărilor de mentalitate din societatea ultimilor ani, nu numai cea din România. Dar felul în care se pune problema este evident direcționat în sensul impunerii unei perspective, nu numai prin astfel de studii și publicarea rezultatelor și interpretărilor lor, dar mai ales prin media și industria de divertisment.

Intepretări păritinitoare ale autorilor studiului

Revenind la felul în care au fost intepretate datele studiului, remarcăm în diferite locuri o tendință a pune pe seama tinerilor un anumită lipsă de discernământ, mai ales în cazul celor cu atitudini religioase. Autorii studiului se grăbesc să pună participarea tinerilor la canonanele bisericești pe seama conformismului. Dar în același timp nu par a lua în considerare faptul că, dimpotrivă, există o puternică presiune asupra tinerilor de a nu se manifesta religios. Există o stigmă puternică și reală din partea anturajului tinerilor (inclusiv a familiei de multe ori) asupra celor care merg la biserică, se spovedesc, țin post. Mai mult, presiunea asupra tinerilor a sexualității puternic mediatizate, determină în același timp un tip de comportament care crează o tensiune psihologică în rândul tinerilor. Presiunea de a-și începe viața sexuală cât mai devreme și de a avea o viață sexuală activă, contravine puternic cu credințele și comportamentul religios. Și, fără niciun fel de surpriză aici, tinerii sunt forțați să aleagă să neglijeze viața spirituală în favoarea unui stil de viață libertin, puternic încurajat în mediile secularizate și profund imorale.

Ca orice atitudine secularistă care se respectă ideologic, și acest studiu găsește de cuviință să insiste asupra celor doi principali indicatori ai “progresului modern”: avortul și homosexualitatea. După ce deplâng “stigma celor peste 20 de ani din perioada comunistă în care avortul a fost ilegal”, autorii studiului afirmă că, “întreruperile de sarcină par a reprezenta, din nefericire, principala metodă contraceptivă în România, care are una dintre cele mai ridicate rate ale avortului din UE”.

Iată ce declară coordonatorul acestui studiu, Cătălin Augustin Stoica, într-un interviu recent.

“[Unele] date sînt totuşi neaşteptate. Bunăoară, atitudinea tinerilor faţă de întreruperile de sarcină: 19% dintre ei consideră că avorturile ar trebui total interzise; 37% consideră că avorturile ar trebui permise doar în cazul în care viaţa mamei este pusă în pericol şi 36% susţin că avorturile ar trebui să fie permise fără restricţii, aşa cum sînt în prezent; 8% nu au răspuns la această întrebare. În total, 56% dintre tineri susţin restrîngerea dreptului la avort într-o formă sau alta. Chestia asta a surprins pe mulţi, ţinînd cont de istoria recentă a României şi dramele provocate de politica pro-natalistă a lui Ceauşescu. Mai mult, unii dintre aceşti tineri au părinţi din generaţia „decreţeilor”, a celor născuţi după sau ca urmare a decretului de interzicere a avortului din 1966. Cei mai mulţi respondenţi au bunici care au trăit pe pielea lor efectele sinistrului decret. Pe acest fundal, e normal să ne mire atitudinea tinerilor.” (sublinierile mele)

Din “dramele provocate de politica pro-natalistă a lui Ceauşescu” nu se poate înțelege nimic altceva decât că o politică pro-natalistă este în fond o dramă. Desigur, în perioada comunistă, acestă politică a venit într-un context în care populația era sărăcită în același timp. Dar niciunde în lume creșterea nivelului de trai nu a venit de la sine cu o creștere a natalității. Dimpotrivă. De unde rezultă că legalizarea avorturilor va fi imediat asociată cu practica lor la scară largă. Sute de milioane de copii sunt uciși astfel anual peste tot în lume. Asta constituie o dramă, și nu trebuie deloc să ne mire că tinerii și adulții conștientizează acest lucru. Doar satisfacția de sine și egoismul personal se poate mira că cineva este împotriva uciderii copiilor, mai ales a celor fără apărare, încă nenascuți. Faptul că au existat cazuri de deces în urma avorturilor clandestine este perfect echivalent cu sinuciderile în condițiile în care eutanasia nu este legală. Dacă unei persoane care ar dori să își întrerupă viața, așa cum avortul este întreruperea vieții unui copil, i s-ar asigura condițiile medicale ca acest lucru să se întâmple fără dureri, nu am mai avea cazuri dramatice de sinucideri violente sau, mai ales, nereușite, soldate cu leziuni și infirmități pe viață. Aproximativ 10.000 de femei și-au pierdut viața în timpul comunismului ca urmare a avorturilor clandestine, de multe ori poate forțate să facă asta, deci ucise. Prin comparație, peste 20.000.000 de copii au murit în urma avorturilor legale în România după 1989. De mai bine de 3 ori mai multe victime decât Holocaustul nazist. Un Holocaust românesc, liberal, legal, secular, modern.

“În primul rînd, răspunsurile la această întrebare au fost influenţate de aşa-numitul „efect de dezirabilitate socială”: tendinţa subiecţilor de a da răspunsuri conforme unor norme (religioase, sociale, legale) larg acceptate şi de a supra-raporta comportamente pozitive ori dezirabile social. Mai departe, liberalismul în raport cu avorturile creşte odată cu vîrsta. Cu cît înaintează în vîrstă şi odată ce îşi încep viaţa sexuală, nesurprinzător, tinerii devin mai liberali, permisivi în raport cu avorturile. Deci, lucrurile nu sînt bătute în cuie din acest punct de vedere.” (sublinierile mele)

Și, firește, autorii studiului nu se dau înapoi de la a face remarci malițioase la adresa Bisericii Ortodoxe Române și celorlalte culte din România. Cultele, spun ei, “au luat poziție împotriva avorturilor însă, datorită fricii de oprobiu public, au făcut-o cu mai puțină vehemență”. Este interesant de aflat de unde știu autorii studiului, cu atâta certitudine, că frica de “oprobiu public” este cea care a făcut ca Biserica Ortodoxă să nu ia atitudine cu multă “vehemență”? Mai mult, Biserica Ortodoxă Română este acuzată de ipocrizie și oportunism demagogic fiindcă “a considerat probabil că o condamnare publică extrem de vizibilă a homosexualității nu poate genera resentimente, ci, dimpotrivă, aprobare din partea majorității populației”.

Concluzii

După cum am spus și la început, consider acest studiu extrem de bine venit. Consider în același timp că analiza poate fi aprofundată, atât printr-un chestionar care să surprindă mai în detaliu nuanțe și posibile cauze ale diferitelor atitudini și opinii pe care tinerii le au, dar și o analiză mai atentă a datelor deja colectate.

Cred că procentul semnificativ al celor care s-au declarat ca aparținând unor confesiuni creștine, al celor care mărturisesc că se roagă și participă la slujbele bisericești, este un argument puternic în favoarea păstrării predării confesionale a religiei în școli. Să nu uităm că fără educație religioasă, credința ori degenerează în comportamente extreme sau trece în indiferență sau necredință. Iar necredința, la rândul ei, fără educație religioasă comportă un risc semnificativ de intoleranță, lucru ușor de remarcat pe paginile atee de pe Facebook și, mai grav, în manifestările publice ale organizațiile militant seculariste. Așa cum este cazul, în România, a Asociației Secular-Umaniste din România, care nu se dă niciodată înapoi de la a face remarci incredibil de agresive și inepte, mai cu seamă la adresa Bisericii Ortodoxe Române. Și acest lucru este cu atât mai ironic cu cât ei sunt cei care se plâng de pericolul religiei asupra educației tinerilor, și ei sunt cei care, public, dau dovadă de o lipsă crasă de educație.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.