Astăzi este ziua Sfântului Simeon, unul dintre cei mai mari dar și mai discreți sfinți ai Bisericii. A trăit în secolul XI, retras undeva pe lângă Istanbulul de astăzi. Este unul dintre cei mai profunzi scriitori creștini, deopotrivă iubit și ocolit.
Provenind dintr-o familie aristocratică, se pregătea devină avocat, chiar ajunsese să fie demnitar la curtea imperială. Dar dragostea de cuvântul lui Hristos îl făceau ca atenția sa să se îndrepte mai degrabă către rugăciune și ajutorul celor nevoiași din cetatea Bizanțului.
Una dintre practicile consemnate la Sfântul Simeon era repetarea rugăciunii scurte „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, pe care o deprinsese de la duhovnicul său.
Ca și Sfântul Nectarie, puțin înțeles de către confrații săi, este exilat din Constantinopol. Retras spre marea Marmara, scrie mai multe cărți de o spiritualitate profundă, ceea ce i-au atras numele de „Noul Teolog”, asemenea celor trei sfinți teologi capadocieni, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie de Nazianz.
Părintele Simeon vorbește mult despre relația cu Dumnezeu, relație de dragoste în care Dumnezeu așteaptă să se facă cunoscut în sufletul omului care îl caută sincer, în deplină deschidere. „Fără îngrijorare și plin de bucurie pregătește-ți inima ca El să vină să se odihnească în Ea, fără să-L superi cu ceva, nici cu declarații înflăcărate de dragoste și nici cu jeluiri și tânguiri fără rost.
El știe toate mișcările inimii tale chiar înainte ca tu să le dai la iveală. Și nici cu priceperea ta nu-L poți reține. El este de neatins și degeaba ți se pare că Îl ai într-un fel oarecare. Îți va scăpa mereu.
Nici o mișcare, nici un sunet în toată ființa ta trupească și sufletească… În liniște vei auzi secretul Duhului și ca un instrument sub degetele artistului vei auzi răsunând cea mai armonioasă muzică, vei înțelege ceea ce încă nu înțelegeai.
Duhul Sfânt nu poate fi prezent în suflet fără o flacără vizibilă și sensibilă….Dacă cu adevărat aici, pe pământ, trebuie să ne curățim inima, tot aici, pe pământ, trebuie să fie și vederea lui Dumnezeu.”
De asemenea în scrierile sale întâlnim expresia de „al doilea botez”, botezul lacrimilor și al pocăinței, al schimbării atitudinii noastre interioare, a minții noastre, în Hristos. Astfel harul primului botez se actualizează, lucrează desăvârșit în noi prin botezul lacrimilor.
Botezul nostru ca prunci este sfințitor: „Eu cred că pruncii botezați prin Duhul Sfânt nu numai că sunt sfințiți și păziți, ci și pe de-a-ntregul izbăviți de tirania diavolului și, însemnați cu pecetea crucii care dă viața, devin oi ale turmei duhovnicești a lui Hristos și miei aleși.”
Pe de altă parte Sfântul Simeon consideră că pruncii botezați cu apa, odată cu creșterea lor, ajunși la maturitate duhovnicească, se botează conștient cu acest botez al Duhului, cunoscând înclinațiile și alunecările spre păcat ale sufletului lor. Acesta este ca a doua baie sufletească, curățitoare prin harul pe care îl primește.
„Este cu putință întregii lumi, fraților, nu numai călugărilor ci și mirenilor, ca totdeauna și încontinuu să se pocăiască, să plângă și să se roage lui Dumnezeu și, printr-o asemenea purtare, să dobândească toate și celelalte virtuți”.
La mulți ani celor ce poartă numele de Simeon (”cel ce ascultă”, lb. ebraică), Simion, Simona, Mona, Monica, Simina!
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Cat de departe suntem astazi de Duhul Sfant; a vorbi omului modern despre Duhul Sfant este ca si cum ai vorbi chineza!
Va multumesc!
PACE, LUMINA SI IUBIRE!