Sari la conținut
Prima pagină » Sf Ioan din Kronstadt: „Necazul cel adevărat este dacă nu suntem în Dumnezeu, dacă nu este în noi credinţa tare, dacă ne-am legat cu împătimirile acestei lumi.””

Sf Ioan din Kronstadt: „Necazul cel adevărat este dacă nu suntem în Dumnezeu, dacă nu este în noi credinţa tare, dacă ne-am legat cu împătimirile acestei lumi.””

Iubesc să mă rog în biserică, mai ales în sfântul altar, la jertfelnicul lui Dumnezeu, fiindcă în biserică mă schimb în chip minunat prin harul lui Dumnezeu; în rugăciunea de pocăinţă şi umilinţă cad de pe sufletul meu spinii şi lanţurile patimilor şi mă uşurez atât de mult; toată vraja, tot farmecul patimilor piere şi sunt ca mort pentru lume, iar lumea cu toate bunătăţile ei este ca moartă pentru mine; eu prind viaţă în Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, doar pentru Dumnezeu, şi mă pătrund de El cu totul şi sunt un duh cu El; mă fac ca un copil mângâiat pe genunchii mamei, inima mea este atunci plină de pace preacerească, dulce; sufletul se luminează cu lumina cerească; atunci vezi totul limpede, vezi totul după adevăr, simţi prietenie şi dragoste către toţi, chiar şi către vrăjmaşi, cărora lesne le găseşti dezvinovăţire şi pe care îi ierţi cu drag. O, ce fericit este sufletul cu Dumnezeu! Biserica este cu adevărat rai pământesc.

O, sfântă biserică! Ce bine, ce dulce e să se roage în tine omul! Căci unde este rugăciunea înflăcărată, dacă nu între zidurile tale, înaintea prestolului Dumnezeiesc şi înaintea feţei Celui ce şade pe dânsul? Cu adevărat, sufletul se topeşte de umilinţa rugăciunii şi lacrimile curg pe faţă precum apa. Dulce e să te rogi pentru toată lumea.
În timpul slujbelor, în timpul săvârşirii tuturor Tainelor şi rugăciunilor să fii încrezător ca un copil faţă de părinţii lui.

Adu-ţi aminte ce mari Părinţi, ce luminători ai lumii, luminaţi la rândul lor de către Duhul Sfânt, te călăuzesc. Fii simplu şi încrezător ca un copil, neîndoindu-te de lucrarea lui Dumnezeu. Toată întristarea vars-o la Domnul, iar tu să fii cu totul lipsit de întristare. Nu vă grijiţi cum sau ce veţi grăi, că se va da vouă într-acel ceas ce veţi grăi, ci însuşi Duhul Tatălui vostru este Cel ce grăieşte întru voi (Mt. 10, 19-20). Domnul a înlăturat demult de la noi această grijă, această întristare, învăţându-i pe Părinţii noştri cei purtători de Dumnezeu ce să grăiască Domnului în timpul sfintelor slujbe, sfintelor Taine şi în feluritele împrejurări ale vieţii omeneşti unde este nevoie de rugăciune, care face să se pogoare binecuvântarea de Sus. Ar trebui să ne rugăm cu uşurinţă, dar iată că vrăjmaşul ne necăjeşte.

Ce înseamnă necazurile pe care ni le face el dacă inima noastră e întărită în Domnul! Necazul cel adevărat este dacă nu suntem în Dumnezeu, dacă nu este în noi credinţa tare, dacă ne-am legat cu împătimirile acestei lumi, dacă înţelegerea noastră este trufaşă şi lăudăroasă: atunci şi în preasfânta și fără de prihană lucrare a slujbelor Dumnezeieşti a săvârşirii şi împărtăşirii Sfintelor Taine, diavolul ne va împiedica puternic.

În slujbe, Biserica ne arată lucrurile sau nevoile pentru care suntem datori să rugăm milostivirea lui Dumnezeu cu nădejde neşovăielnică de a le primi, fiindcă cerem în numele Domnului Iisus Hristos, Care a zis: Orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să Se proslăvească Tatăl întru Fiul (În. 14, 13).

Când stai în biserică să fii ca în cer cu Dumnezeu, fiindcă în biserică totul este ceresc. Aici rugăciunea de obşte nu este pentru vreun lucru lumesc, ci pentru mântuirea sufletului, pentru iertarea de păcate, pentru sporirea în faptă bună şi dăruirea nemuririi sufletelor noastre: rugăciune pentru toţi. Toată grija lumească trebuie lepădată când intrăm în biserică şi stăm în ea.

Liturghia este închipuire prin oameni, prin felurite lucruri, cuvinte şi fapte a naşterii, vieţii, învăţăturii, poruncilor, minunilor şi prorociilor, pătimirilor răstignirii pe cruce, morţii, învierii şi înălţării la cer a începătorului credinţei noastre, a Domnului lisus Hristos, Fiului lui Dumnezeu Celui Unul-Născut. În timpul Liturghiei, El însuşi stă de faţă în chip nevăzut, însuşi lucrează şi săvârşeşte toate prin preot şi prin diacon, care sunt doar unelte ale Lui.

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Averea Bisericii