Sari la conținut
Prima pagină » Școala și Biserica

Școala și Biserica

O prejudecată ce este promovată astăzi în societatea secularizată este cea legată de grefarea artificială a orei de religie în programa școlilor românești. Locul orei de religie ar fi, în viziunea ateistă, în biserică și nu în școală, motivația fiind caracterul confesional al acestei ore. Cei care fac apologia toleranței sunt deranjați de dorința creștinilor de a își educa și crește copiii în armonie cu învățătura creștină printr-o oră de educație spirituală în acord cu Sfânta Scriptură.

Adevărul este că până la instaurarea comunismului ateu la noi în țară, educația s-a făcut în pridvorul bisericii, indiferent că vorbim despre ciclul primar sau despre academiile domnești. Primele școli au fost înființate de români pe lângă biserici și mănăstiri, primele cursuri în limba română au avut loc în școala din curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Oameni de marcă ai culturii noastre au învățat să citească folosind manualele editate în tipografiile mănăstirilor.

Copiii mei știu ce este sufletul și trupul, ce este viața și moartea. Știu că suntem meniți să fim frumoși în iubire și astfel să învățăm încă de aici să trăim veșnicia. Nu înțeleg de ce ar deranja pe cineva educația religioasă. Este și nedumerirea domnului Andrei Pleșu exprimată într-un articol mai vechi în revista ”Dilema”: ”Deocamdată, nu mi-e clar de ce studiul religiilor e o „intoxicare“ insidioasă, iar propaganda antireligioasă nu. De ce s-ar interzice copiilor dreptul la o instrucţie completă, dreptul de a fi liberi în cunoştinţă de cauză şi, mai ales, dreptul de a fi bine educaţi nu prin decret social, nu pe bază de etichetă convenţională, ci prin participare la ordinea mai subtilă a lumii, pe care secularizarea o pune, arogant şi ignar, între paranteze?”

În acest context m-am bucurat  joia trecută când, cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, Școala Gimnazială „Sfinții Trei Ierarhi” din București și-a serbat cel de-al patrulea an de existență. Momentul festiv s-a desfăşurat în Aula Magna din Palatul Patriarhiei, în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel.

Şcoala Gimnazială „Sfinţii Trei Ierarhi” este un proiect inițiat de parohia Sfântul Nicolae – Ghica din Piața Universității, ”biserica studenților” cum mai este cunoscută.   Nu este o şcoală confesională cum s-ar putea crede; este o unitate şcolară ce pune în centrul atenţiei educaţia înalt calitativă a copiilor în armonie însă cu spiritul valorilor creştine. Proiectul educațional s-a dovedit a fi o soluţie binevenită pentru tinerele familii care se confruntă cu experienţe dificile în eforturile lor de a-şi educa şi forma copiii armonios şi sănătos. Copiii de aici au participat la diferite concursuri din România și SUA obținând mai multe diplome de merit.

 Biserici și școli

Acesta este un răspuns conciliant și bine așezat al bisericii noastre: nu avem nevoie doar de biserici ci și de școli. Școala ”Sfinții Trei Ierarhi” este un proiect ce promite să devină vector în învățământul românesc (în țară funcționează deja și alte asemenea școli).

Redau mai jos un fragment din cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit cu acest prilej:

”…În România, istoria educaţiei se împleteşte cu istoria Bisericii. Primele centre de cultură, adevărate forme de învăţământ, în fază incipientă, au fost mănăstirile şi bisericile. Prima şcoală românească, atestată documentar, a fost zidită în 1495 în curtea Bisericii Sf. Nicolae din Scheii Braşovului. În Moldova, după modelul Academiei de la Kiev, Vasile Lupu a înfiinţat, în 1640, prima Şcoală domnească: Academia de la Mănăstirea Sf. Trei Ierarhi, unde au învăţat cărturari de prestigiu, precum Dimitrie Cantemir sau Nicolae Milescu Spătarul. În Muntenia, un alt domnitor iubitor de credinţă străbună, Şerban Cantacuzino, sprijinit de fratele său, stolnicul Constantin Cantacuzino, a înfiinţat, în anul 1688, Şcoala de la Mânăstirea Sfântul Sava, pe care a transformat-o apoi, în anul 1694, Domnitorul Constantin Brâncoveanu în Academia Domnească „Sfântul Sava”. Aici au învăţat mari oameni de cultură, savanţi şi oameni politici, precum: Anton Pann, Dinicu Golescu, fraţii Brătianu, Spiru Haret, Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Gala Galaction, Tudor Arghezi şi alţii.

Generalizarea învăţământului românesc în mediul rural s-a realizat cu ajutorul constant al preoţilor şi dascălilor de ţară, după cum aflăm din paginile memorabile ale literaturii noastre, care evocă buchisirea după Ceaslov şi alte cărţi de cult. La astfel de şcoli au învăţat Mihail Eminescu, Ion Creangă, Octavian Goga şi mulţi alţii.

În prima jumătate a secolului trecut, printre cele mai prestigioase şcoli din România erau colegiile confesionale: Liceele ortodoxe de băieţi şi de fete, organizate de către unităţi de cult sau ascociaţii cu binecuvântarea Bisericii, între care un rol însemnat l-a avut Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe. Din păcate, în timpul comunismului, acestea au fost desfiinţate, cu conseciţele vizibil-nefaste ale educaţiei promovate de regimul totalitar, în spirit materialist-ateist.

Este de menţionat faptul că, în lume, printre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ, începând cu grădiniţele şi terminând cu Universităţi de vârf, sunt cele patronate de diverse Biserici şi confesiuni creştine, care urmăresc, prin educaţie, progresul spiritual şi devenirea echilibrată şi responsabilă a absolvenţilor lor, ca persoane de nădejde pentru construirea unor societăţi performante şi armonios dezvoltate.

În prezent, Biserica Ortodoxă Română participă la procesul educaţional prin prezenţa orei de Religie în şcoală, precum şi a formelor de învăţământ teologic integrate structurilor învăţământului de stat mediu şi superior. Lipsa spaţiilor adecvate a împiedicat până acum o implicare mai energică în acest domeniu, multe dintre cele confiscate de vechiul regim nefiind încă restituite. Cu toate acestea, a început deja, la mai multe eparhii din ţară, înfiinţarea de Şcoli Ortodoxe: Şcoala „Varlaam Mitropolitul” din Iaşi, Şcoala „Sf. Antim Ivireanul” din Timişoara”, Colegiul Naţional Ortodox din Cluj Napoca etc.

În Arhiepiscopia Bucureştilor, s-a înfiinţat, în anul 2000, Fundaţia „Tradiţia Românească”, de către Părintele dr. Vasile Gavrilă, împreună cu mai mulţi membri ai comunităţii Paraclisului Universitar „Sf. Nicolae” din Bucureşti, având drept obiective realizarea de activităţi sociale, medicale, culturale, educaţionale şi editoriale. Prin constituirea unui parteneriat puternic cu cea mai mare asociaţie studenţească din ţară – A.S.C.O.R., o mare parte din obiectivele propuse au fost finalizate cu succes.

Astfel, în anul 2007, a fost demarat proiectul înfiinţării unei şcoli ortodoxe, care a prins contur mai târziu, în toamna anului 2009, când Şcoala „Sfinţii Trei Ierarhi” a primit Autorizaţia de funcţionare din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării. Activitatea educaţională a fost gândită de la început pentru a fi împletită cu opera social-filantropică: până în prezent, Fundaţia „Tradiţia Românească” a suportat cheltuielile de şcolarizare pentru 20 de copii (săraci), dintr-un total de 118 elevi.

Respectând întru totul programele analitice şi planurile curriculare ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării, procesul educaţional este axat pe eficienţă şi competenţă. La acestea se adaugă nota distinctă a formării religioase ortodoxe, a omului integru, păstrător şi creator de valori. Calitatea înaltă a actului didactic reiese şi din rezultatele deosebite obţinute de elevii acestei şcoli la concursurile şi olimpiadele şcolare pe discipline din ţară şi străinătate (SUA), concretizate în primirea mai multor medalii şi diplome de onoare.

Apreciind rezultatele de până acum, ne gândim cu speranţă la viitor, încrezători fiind că acest proiect de suflet va continua să aducă lumină şi bucurie într-o societate confuză, fiind totodată un exemplu bun de urmat şi de către alte unităţi de cult din Arhiepiscopia Bucureştilor…”

O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.

Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)

Vă mulțumim!

17 comentarii la „Școala și Biserica”

      1. Din cele pe care le stiu in mod direct, este vorba despre olimpiada la romana si un concurs in Statele Unite. Cred ca sunt mai multe, din cate am inteles scoala doreste obtinerea certificarii ca scoala de excelenta.

  1. Una dintre primele măsuri luate de noile autorități instalate după evenimentele din 1989, a fost introducerea orelor de religie în școală. Nimeni nu a cerut acest lucru, în afară de biserica însăși. Dar, era vorba de „iubire”, nu-i așa? Micuții aveau nevoie să fie educați într-un spirit nou, de bunătate și iubire creștină, opus ateimului antihrist al epocilor trecute.
    Astăzi, școlile și închisorile sunt cam tot una. Ambele instituții sunt inconjurate de garduri înalte și strict păzite. Ochii nevăzuți ai camerelor de luat vederi te pândesc peste tot, fie că ești într-o școală, fie că ești într-o închisoare. Iar violențele sunt din ce în ce mai frecvente, la fel ca și alte infracțiuni, precum consumul de droguri etc.
    între cele două lucruri nu e absolut nicio legătură.

    1. Draga adrianstoica am observat si la alte articole ca suferi de grandomanie iar tonul tau este unul de superioritate si dezgust fata de fiintele inferioare „care este” crestinii. Nu esti capabil sa argumentezi ceva, incepi cu un lucru, termini cu altul si asemeni evolutionismului in discursul tau nu este legatura intre inceput si sfarsit trebuie sa completam noi spatiile goale.
      Observ ca esti frustrat din cale afara si simti nevoia sa faci in permanenta comentarii rauticioase la adresa bisericii/credintei/credinciosilor de parca asta e lucrul care tine in loc Romania. Nu amice, persoanele cu o gandire ca a ta tin tara aceasta mult sub nivelul la care ar trebui si ar putea sa fie.
      Esti mandru ca esti ateu dar afisezi doar intoleranta , lipsa de respect si o rautate de-a dreptul patologica. Daca nu esti credincios de ce vii pe astfel de site-uri si arunci cu noroi? Daca erai atat de inteligent pe cat pretindeai ai fi realizat ca jignirea in permanenta a unor persoane nu le convinge pe acestea de veridicitatea spuselor tale, doar opreste orice tentativa de conversatie civilizata.
      Scolile erau mai putin violente inainte de ’89 pentru ca era o frica constanta si nimeni nu indraznea sa aiba vreun „derapaj”. Astazi ceea ce vezi tu in scoli este rezultatul a 14 ani de democratie prost inteleasa/si mai prost implementata , copy-paste dupa sistemul american. Introducerea religiei in scoli nu are nici cea mai mica legatura cu violenta omniprezenta astazi atat in scoli cat si pe strada, locuri publice etc.

      1. Este cazul sa face psihanaliză aici? Adrian a fost foarte politicos în comentariile lui. Da, este întristat de anumite lucruri pe alocuri, poate exagerează. Dar a fost de departe unul dintre cei mai politicoși comentatori pe acest site.
        Nu țin minte să fi ofensat personal pe cineva cu ceva, în mod direct. Este libertatea lui să aibă o opinie și să și-o exprime.
        Am aprecia așadar mai multă moderație în remarci. Mulțumim!

        1. Nu este cazul, intr-adevar. Este cazul sa caut prin toate articolele si sa fac o lista de cate ori a jignit si pe cine? Normal ca nu, chit ca ar fi o lista lunga.
          Dar daca tot vorbeste de prefacatorie si minciuna ar trebui sa faca o analiza asupra persoanei sale. Poate ar trebui ca toti „comentatorii” sa-si evalueze propriul discurs si sa-si puna intrebarea: „nu sunt religios, nu ma intereseaza…atunci ce caut eu pe un astfel de site?”. Multe discutii absolut inutile ar fi eliminate.
          Adrian daca tot vrei sa vorbim de ceva concret: in Iasi este un fel de bazar numit Egros unde nici nu poti sa numeri cate standuri sunt. Stii de cate ori am primit bon fiscal? Niciodata, never, 0, multimea vida. Stii cam ce evaziune fiscala se fac in astfel de locuri?.
          Un alt exemplu: specia numita cocalar. Te-ai intrebat vreodata cate astfel de exemplare conduc masini mai scumpe decat multe apartamente desi nu au muncit nici macar O ORA in viata lor? Sau te-ai intrebat vreodata cam cati ani pot avea indivizii respectivi?
          Daca tot vreti sa va bateti pentru ceva luptati pentru inlaturarea taxelor cretine: nimeni nu a putut sa-mi explice pentru ce se plateste impozit pe proprietate. Adica: daca eu am cumparat un teren, am cumparat materiale de constructii etc. pentru a face o casa si platesc absolut orice intra in casa respectiva (ma refer la servicii) pentru ce se plateste impozitul anual pe proprietate? Am vorbit cu oameni de afaceri, avocati si „finantisti”, nimeni nu mi-a putut da un raspuns, si totusi nimeni nu se vaita ca dau bani fix degeaba. Exemple sunt cu duiumul, dar este mult mai usor sa hulim ceva ce nu ne convine, in spiritul elitei seculare bineinteles, decat sa luam atitudine in fara unor taxe imbecile gen „taxa pe apa de ploaie”. Si nu glumesc, chiar se plateste asa ceva!

          1. De acord cu dvs., cu o precizare: nici negustorii de la Egros, nici cocălarii care conduc mașini scumpe nu se erijează în „instanță morală”. Sunt doar niște borfași și nu pretind a fi altceva.

      2. Domnule Dadus, cred că sunt, într-adevăr frustrat, cum zici, și dacă dorești să discutăm despre asta, o putem face. Uite: eu cred – e doar o opinie – că țara asta, și orice altă țară din lume e ținută în loc de anumiți oameni care fac (numai) bine. Aparent numai bine.
        Cum așa? Ei, uite: dacă vrei să faci bine, o poți face oricând. Du-te într-un market, ia o sută de kile de portocale – nici nu sunt scumpe, eu am luat azi cu 2 lei/kg – și du-te la un cămin de bătrâni și dă-le la ăia, la fiecare, câte una. E un exemplu, pot fi nenumărate. Condiția e una singură: să o faci pe banii tăi. Altfel, dacă vii la mine și zici că ai nevoie de un leu, sau de un ban, s-a terminat. Nu mai faci niciun bine, strângi doar bani. Cu tât mai rău dacă îmi impui să plătesc. Și dacă îți mai faci și statuie, cu atât mai rău.
        Cine face bine pe banii altora? Evident, politicienii, ei fac școli, spitale, autostrăzi și câte și mai câte. Pe banii lor? Haida-de, cine a mai văzut una ca asta? Tocmai, ei fac toate aceste lucruri pentru ca să se îmbogățească, nu ca să-i îmbogățească pe alții.
        Și cine mai face asta? Biserica, evident. Religia și politica sunt surori, au același obiect de activitate, iar „profesioniștii” lor au același obiectiv real: îmbogățirea pe spinarea celorlalți. Metodele sunt, însă puțin diferite.
        De unde știu? Sincer, nu am date concrete, dar când citesc asemenea știri ce pot să cred: „Datele arată că Biserica primește bani de peste tot, dar dă o mică parte înapoi.” : http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Biserica++un+model+de+afacere+de+succes+in+Romania++Pareri+pro+si+contra
        Sau încă: „Totuși, foarte puțini știu că Patriarhul (Vladimir Gundyaev în
        pașaport), un miliardar și un fost agent KGB, a făcut avere din vânzări
        de tutun, alcool și carburanți. Din cauza activităților sale
        organizațiile non-profit au fost scutite de plata taxelor la stat. Noul
        lider ortodox este pasionat de jocuri cu stocuri, curse auto, schi alpin
        și de reproducerea a rase exclusive de câini. El deține vile în Elveția
        și un penthouse, cu vedere la Catedrala Hristos Mântuitorul din
        Moscova.” Cum, frate, patru miliarde? Da’ ăsta n-a auzit de chestia aia cu „cămila prin urechile acului”? http://www.timpul.md/articol/patriarhul-kiril-are-o-avere-de-patru-miliarde-de-dolari-din-comer-ilegal-cu-tutun-48068.html
        Și, peste astea, cel mai mult mă enervează prefăcătoria, minciuna. Că, dacă oamenii ăștia ar veni și ar spune că ar vrea și mațu’ lor ceva, da’ nu le place munca, i-aș crede, și i-aș și înțelege, fiindcă și eu sunt așa. Dar când ei vin și spun: eu sunt curat, eu sunt pur, eu sunt evoluat, și mai știu eu cum … Și bagă prostiile astea în cap si copiilor.
        Da’ nu amestecăm planurile? Vorbim de religie sau de cler? E totuna.

        1. Adrian, este foarte important, însă, să faci distincția între corupția unor ierarhi, și discuția despre preoți și Biserică în general. Patriarul, rus sau român, nu reprezintă întreaga Biserică. Realitatea, prezentă și istorică, certifică acest lucru.

    2. „Biserica însăși”, foarte bine spus, este alcătuită din totalitatea persoanelor care împărtășesc aceeași credință, în cuget și faptă. Sânt unul dintre cei care, în anii ’90 am militat cât mi-a fost în putință, pentru re-introducerea orelor de „Religie” în programa școlară. „Nimeni nu acerut acest lucru” are nevoie de susținere care, iată, pică. Înțeleg lupta pentru un folos, PENTRU afirmarea unei/unor valori, iar nu CONTRA a ceea ce alții au construit și se străduiesc să susțină în pofida atâtor cârcotași care nici nu construiesc, dar nu lasă nici pe alții s-o facă. Cui prodest?

      1. Vrând-nevrând, religia face parte din viața noastră, a tuuror, și nu putem face abstracție de ea. Modul în care este prezentată, însă, această disciplină, este extrem de pernicios pentru ea însăși, pentru credință. Am asistat, de exemplu, la o oră de religie ortodoxă – ca să nu dau loc la niciun fel de speculații, sunt botezat ortodox – în care profesorul nu știa cum să transmită mai multă ură la adresa greco-catolicilor. Era vorba de acțiunile împărătesei Maria Tereza împotriva ortodocșilor, de martiriul nu știu căror preoți și așa mai departe. Numai ură, moarte, sânge și chestii din astea, dar n-am înțeles o iotă de punctele de vedere pe care le apărau cele două tabere, în afară de faptul că unii erau „ai noștri” și ceilalți erau „ai lor”. Am rămas cu imaginea unei smardoieli între două galerii de fotbal. Revenind, agreez opinia că religia face parte din patrimoniul cultural al omenirii, dar nu sunt de acord ca ea să fie prezentată confesional. Nu cred că „ai noștri” sunt, aprioric, mai buni decât „ai lor” și nu mă simt deloc mândru că sunt născut aici, și nu aiurea, că am o anumită limbă maternă și nu alta etc. Nu, nu mă simt nici rușinat, ci, pur și simplu, îmi e indiferent.
        Așa cum este predată, religia instigă la ură, nu la iubire. Religia separă oamenii, nu îi unește, de unit îi poate uni, eventual, etica sau morala, nicidecum religia. De ce oare grupurile de oameni cu interese opuse, din cadrul unei societăți, organizații etc. se numesc „bisericuțe” și nu altfel?
        Oare nu am putea vorbi cu oamenii și despre oameni fără a-i categorisi în creștini, evrei, musulmani, atei și așa mai departe? Oare holocaustul ar fi avut loc dacă nu ar fi existat creștinismul și iudaismul? Sau jihadul ar mai avea vreo justificare fără islamism și creștinism / iudaism?
        Nu sunt CONTRA, sunt pentru adevăr, iar adevărul ăsta al meu – poate nu e adevărul tuturor – trebuie să fie în afara unei sfere de tipul „al meu” sau „al tău”. Să fie un adevăr mai degrabă istoric decât teologic. Un adevăr care să nu uite să precizeze de câte ori i-au măcelărit creștinii pe frații lor musulmani și de câte ori musulmanii i-au măcelărit, la rândul lor, pe frații lor creștini. Un adevăr care să spună, de exemplu, și câți patriarhi bizantini au fost depuși de alți patriarhi bizantini, și ce s-a întâmplat mai apoi cu ei. Un adevăr care să-mi explice multe lucruri, și în primul rând de ce sunt atâtea biserici, dacă Dumnezeu e numai unul. Și cum se face că am avut norocul să mă nasc exact în țara corectă si în biserica adevărată, asta în timp ce vreo șase miliarde de semeni de-ai mei nu au avut o astfel de șansă. Etc.

  2. Interesanta aparitie pe scena educationala a acestei scoli…si foarte bine de stiu ca, asa cum rezulta de pe site-ul scolii, taxa lunară de şcolarizare la SGSTI este de 600 RON. Daca luam in calcul 9 luni de activitate scolara, inseamna 9×600 RON= 5400 RON pentru un copil. Ma intreb cati parinti isi permit aceasta suma investita pentru un copil. Practic, taxa e mult mai mare decat cea ceruta de universitati de stat de prestigiu.
    Daca inmultim aceasta taxa individuala cu numarul de elevi…reiese o suma impresionanta.
    Mai departe nu mai comentez…

  3. Domnule Popescu aveti dreptate, taxa pentru scolarizare in mediul privat in Romania este prohibitiva pentru multi romani.
    Taxa de la SGSTI comparativ cu alte taxe de scolarizare din Bucuresti eu o consider mica. In sectorul 3 unde locuiesc 650 de ron este taxa lunara la o gradinita particulara pentru program redus fara masa.
    La SGSTI o parte din fonduri sunt atrase din sponsorizari si finantari altfel taxa ar fi fost mai mare. De asemenea, din cate cunosc, exista familii care au primit unele reduceri datorita situatiei sociale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *