Religia și morala - Putem fi mai buni fără Dumnezeu?

Religia și morala – Putem fi mai buni fără Dumnezeu?

|
30/06/2014
|
5 comentarii
|

“Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele.” (Galateni 5:22-23)

“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Matei 5:16)

Coborârea Duhului Sfânt

De multe ori se spune că morala nu are nicio legătură cu religia. Că poți fi un om bun și fără să crezi în Dumnezeu. Ceea ce denotă nu numai o neînțelegere a moralei și a religiei. Dar, într-un sens mai profund, este pur și simplu fals dacă nu chiar absurd.

Ce este morala?

În primul rând trebuie spus că morala, sau mai general etica, reprezintă un sistem de valori și norme care directează acțiunile unei persoane. Practic, un sistem care spune ce este bine și ce este rău în fiecare situație din viața unui om. Unele sisteme etice/morale sunt mai cuprinzătoare, cu un grad mai mare de obiectivitate, altele sunt mai degrabă orientative, cu un caracter subiectiv pronunțat.

La o extremă, avem acel principiu care spune “poți face ce vrei, atâta timp cât nu faci rău nimănui”. Un principiu absurd și imposibil de pus în practică. Este, prin definiție, incomplet specificat. Nu știm ce înseamnă “să nu faci rău cuiva”. Avem, așadar, o definiție circulară, care nu spune nimic util. Dar, din păcate, întregi generații de tineri și nu numai, se ghidează după astfel de principii.

Putem spune că a face rău înseamnă a provoca durere. Dar există atât de multe moduri de provoca durere. Unii oameni se simt ofensați, și deci simt durere, când afirmi că ei ar greși cumva. E greșit oare atunci să afirmi că ceva e greșit? Dacă un criminal se simte ofensat că spui că el este un criminal sau dacă îl închizi într-o închisoare, nu îi provoci durere? Dar, se va replica, există limite, trebuie să îi oprim pe cei care provoacă durere altora, chiar dacă noi provocăm durere prin asta. Ceea ce reprezintă o contradicție evidentă. Și singura soluție este adăugarea de principii și definiții suplimentare pentru a determina ce este bine și ce este rău. Așa construim un sistem moral, prin formularea unui set de reguli care să limiteze acțiunile indivizilor în societate. Adică ce poate să facă și ce nu un individ, ce este recomandat și ce este pedepsit în acțiunile sale.

Morala seculară

La fel ca și secularismul/umanismul, orice religie are un sistem moral incorporat. Chiar dacă sursele regulilor morale și justificarea acestora sunt diferite, secularismul nu este în acestă privință cu nimic diferit față de religii. Umanismul vrea să ofere membrilor societății un cadru etic în care aceștia să se miște liber, cu drepturi și responsabilități. Umanismul este o alternativă la religie, deci este o religie în sine. Dacă religiile, în general, propun o mântuire și o eshatologie dincolo de această lume, umanismul propune o mântuire în această lume, cum se spune, “într-o lume mai bună”.

Umanismul, și secularismul în general, aleargă după o viziune utopică a societății. Mai mult confort, mai puține boli și suferințe, educație, progres tehnologic, descoperiri și explorări științifice. O lume în care omul conduce și omul realizează societatea perfectă și armonioasă.

Dar această viziune rămâne ceea ce este, o utopie, ceva irealizabil. Societatea poate oferi mijloacele unui trai sănătos, dar oamenii nu pot fi obligați să trăiască sănătos și să evite abuzurile și excesele. Societatea poate vindeca bolile fizice, dar rămân cele psihice, ale sufletului. Oameni cu educație, bunăstare, confort, libertate, suferă psihic de depresie și chiar își iau viața, și utopia seculară nu îi ajută cu nimic. Societatea poate oferi acces la educație de cea mai înaltă calitate, dar oamenii nu pot fi obligați să se educe. Societatea poate oferi progres tehnologic, dar nimic nu poate împiedica oamenii să folosească acest progres pentru propria distrugere.

Societatea modernă a moștenit principiile morale de la creștinismul care a precedat-o și pe care l-a respins. Înainte de creștinism nu existau spitale, cantine pentru săraci, nu exista conceptul de milă pentru cei invalizi, orfani sau în suferință. Societatea antică păgână nu cunoștea mila. Copiii nedoriți erau părăsiți prin piețe sau la marginea drumului, lasați pradă animalelor sălbatice. Sclavia era un fapt unanim acceptat, și deși ea nu a dispărut după apariția creștinismului, a scăzut în amploare pînă aproape de abolire. Începuturile modernității au adus cu sine o revigorare a sclaviei, care în ultimă instanță a fost iarăși abolită tot pe principii creștine.

Societatea modernă îndeamnă și chiar obligă indivizii spre a depune un efort pentru societatea de mâine, pentru un bine comun, al tuturor. Fiecare este practic instrumentul prin care oamenii de mâine vor trăi mai bine. Vor avea școli mai bune, locuri de muncă mai bune, acces la informație și educație, sănătate și distracție. Ceea ce înseamnă că sute de milioane și miliarde de oameni care acum trăiesc în sărăcie și fără acces la aceste valori ale lumii civilizate, trăiesc practic degeaba. Contribuția lor la societatea de mâine este nulă. Suferința lor de zi cu zi este practic absurdă și inutilă.

Putem fi mai buni fără Dumnezeu?

Într-un sens superficial, da. Fiindcă dacă noi definim ce înseamnă să fi mai bun, atunci da, poți fi mai bun fără Dumnezeu. Un hoț, un criminal, un impostor pot fi mai buni fără Dumnezeu, chiar dacă ceea ce înțeleg ei prin a fi mai buni înseamnă să fure, să ucidă și să înșele mai mult și mai mult.

Alții se cred buni fiindcă nu aruncă gunoi pe stradă, nu calcă pe flori în parc, respectă regulile de circulație, răspund politicos la telefon și citesc cărți bune. Cum s-ar spune, se respectă pe sine și repsectă pe cei din jurul lor. Nu fac rău nimănui. Dar asta numai într-un sens superficial.

Fiindcă oricât de buni ar părea acești oameni, de fapt, ca toți oamenii, au în ei o dorință de plăcere, de distracție, pe care vor să și-o satisfacă. Vor vrea un apartament drăguț unde să își țină cărțile bune și muzica de calitate, unde să se întâlnească cu prietenii. Poate vor arunca un bănuț vreunui bătrân de pe stradă, dar grosul preocupărilor va fi către suma de plăceri pe care trebuie să și le satisfacă. Și din care vor vrea mai mult și mai mult. Vor face și desface relații, ca să încerce ceva nou. Vor avorta copii, fiindcă încă nu sunt “pregătiți” sau nu i-ar putea oferi copilului “tot” ce are nevoie. Vor face, poate, într-un final copii, care vor petrece o mulțime de timp în fața televizorului “informându-se”, sau în fața calculatorului “distrându-se”. Și generația de mâine va fi una în care “a fi mai bun” înseamnă, de fapt, a-și vedea fiecare de jocurile lui și a nu-i păsa nici cât negru sub unghie de ceilalți.

Într-un sens mai profund, nu se poate pune problema binelui și a răului fără înțelegerea și acceptarea unui sens al existenței noastre. Și cum sensul unei călătorii este la destinație, și nu la mijlocul sau la începutul călătoriei, sensul vieții noastre poate fi numai dincolo de aceasta, dincolo de moarte. Așa cum motivul existenței noastre nu poate fi găsit decât înaintea existenței noastre, în ceea ce ne precede existențial. În ordine seculară, ceea ce ne precede este materia și materia este lipsită de sens. Dar asta este doar o scuză pentru afundarea în plăcerile și iubirea materiei. Ceea ce nu este nimic altceva decât egoism. A fi mai bun este tocmai opusul egoismului. Nu poți fi mai bun dacă negi existența lui Dumnezeu. Nu poți fi mai bun dacă ești doar materie. Nu poți fi mai bun fără Dumnezeu.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Mihai

    Ce treabă are acest articol cu averea bisericii?

    • Sebastian

      Averea adevarata a Bisericii sunt membrii ei. De fapt Biserica este adunarea de oameni in numele lui Hristos. Deci oameni îmbunătățiți spiritual înseamnă o avere mai mare a Bisericii. Avere nu are numai sensul pecuniar ci si spiritual. Capisci?

  • Aurelian Lupu

    Afirmatia “poti face ce vrei, atat timp cat nu faci rau nimanui” echivaleaza cu afirmatia “iubeste si fa ce vrei” a Fericitului Augustin. Dar la o simpla analiza vedem o mare diferenta: la secularisti lipseste dragostea, iubirea. Crestinismul nu cere decat ca omul sa invete sa iubeasca, iar iubirea este o forma de a te mantui; crestinismul fiind religia iubirii. A spune ca nu faci rau nimanui e absurd. De unde stii ca nu faci rau nimanui? Poti sa ai grija de propriul copil in asa fel incat, atunci cand va deveni adult, sa fie dependent de tine, ca parinte, el nefiind in stare de nimic, nici sa aleaga culoarea unei camasi. Aceasta este o alta modalitate prin care poti face rau cuiva, involuntar. Dar daca ai grija de copilul tau, iubindu-l, il lasi sa faca suficient de multe greseli incat sa invete sa se descurce in viata, de unul singur. Doar si Iisus si-a invatat apostolii ce-i iubirea adevarata, apoi i-a lasat sa puna in aplicare ce El i-a invatat.
    Asa ca, fara iubire, poti face foarte mult rau, chiar mai mult decat o poate face un criminal.

  • stoica adrian

    Putem fi mai buni … ? Mai buni decât am fi altfel?

  • Pingback: Religia în școli și neștiințificitatea psihologilor materialist-atei | Averea Bisericii()