Mircea Flonta, profesor al Facultății de Filosofie din București, a oferit Centrului de Cercetare în Etică Aplicată un interviu legat de propunerea deputatului Remus Cernea ca educația confesională să fie înlocuită cu studiul etici sau al filosofiei.
Considerăm că răspunsul domnului profesor stabilește mult mai clar și obiectiv linia de analiză a problemei educației religioase în școlile publice. Și, mai mult decât atât, sesizează aspectul cel mai important al acestei chestiuni, anume acela al modului în care este predată educația religioasă.
Deși micile grupări așa-zis umaniste din România fac gălăgie de câte ori apare în presă un scandal în jurul excesului de zel al unui profesor de religie, gălăgia aceasta este doar scut de paradă pentru aversiunea irațională împotriva religiei ca atare. În ciuda acestui fapt, credem că manualele de religie pot fi mult îmbunătățite pentru a se ridica la nivelul cerut de natura materiei predate.
Așa cum sesizează și domnul profesor, nu este posibilă o predare meta-confesională sau rațională a religiei. Asta fiindcă ar dilua mesajul confesional și ar anula rațiunea predării religiei în școală. Propunerea ca să se predea toate religiile sau istoria religiilor este absolut nerezonabilă și imposibil de aplicat în practică cu vreun rezultat care să justifice eforturile.
O inițiativă pentru misiune ortodoxă născută în 2013.
Puteți să ajutați lucrarea noastră folosind pagina noastră Patreon. (https://www.patreon.com/avereabisericii)
Vă mulțumim!
Pingback: Educația religioasă în școlile publice este un drept – Interviu cu profesorul de filosofie Mircea Flonta » Ora de religie
Îmi place cum explică problema, dar ești sigur că tu ești de acord cu el?
„Ce facem? Cultivăm la anumite discipline asta iar la alte discipline ne întoarcem împotriva lor sau le întoarcem spatele și le ignorăm?”
„Trebuie să fie în acord cu spiritul cunoașterii științifice moderne”
De acord, însă trebuie precizat ce e acela un drept. Un drept nu e o normă și nu e o obligație. Când un drept devine o obligație sau când există consecințe pentru neexercitarea sa, nu mai e un drept, e o obligație. Și de asta vorbim, de fapt.
E normal ca în școlile publice să se facă religie, dar numai dacă elevii și părinții solicită acest lucru. Acum religia este o normă, o regulă, iar dreptul este cel de a nu face religie, care se obține în urma unei proceduri și care poate avea unele consecințe.
Bine bine, un drept nu este o obligatie. Eu te intreb in felul urmator: daca fiecare cetatean are multe multe drepturi si libertati inclusiv libertatea sexuala iar acestea se pierd cand intra peste drepturile altor persoane atunci de ce nu te burici cand gruparile ONG-iste pro-homo vor „mild pedophilia” sau alte aberatii care intra flagrant peste drepturile copiilor normali de a avea o copilarie decenta?
Sau acolo este altceva? Am o mare dilema: cei sub 18 ani de multe ori nu raspund in fata legii pentru anumite ilegalitati pentru ca „nu sunt maturi si nu pot face anumite alegeri”. In alte cuvinte ei inca nu gandesc suficient de clar pentru a putea lua anumite decizii importante, de aceea nu au drept de vot, nu-si pot lua permis de conducere etc. Atunci vine intrebare logica: daca sub 18 ani ei nu pot lua decizii importante pentru ca nu au experienta / un anumit nivel de discernamant de ce sariti ca arsi cand auziti de religie in scoli dar nu scoateti nici un sunet cand vin reprezentantii MINORITATILOR sexuale si vorbesc de pedofilie usoara?
Unde vin reprezentanții minorităților sexuale și vorbesc de „pedofilie ușoară”?
Din câte știu, o astfel de disciplină nu există în curriculum-ul românesc, nici în trunchiul comun, nici ca opțional. Nici măcar în „săptămâna altfel”. Atunci, despre ce vorbim? Care este subiectul discuției?
Ce e, totuși, pedofilia „ușoară”. Scandalurile preoților pedofili au fost de pedofilie „ușoară” sau „grea”?
Exista licee din Bucuresti in care adolescentii sunt folositi pentru promovarea homosexualitatii.
Bun, dacă e așa, trebuie cercetat cine sunt cei care îi folosesc, ce înseamnă concret această folosire, dacă este ea contrară legilor și regulamentelor școlare etc. Sincer, mi se pare cam ciudat, regulamentul școlar, aplicat corect, interzice orice fel de propagandă politică, religioasă, sau de orice altă natură. Cred că o mulțime de alte lucruri sunt interzise, de exemplu nici vânzarea de produse Avon nu e prea ok în spațiul școlar, dar nu știu de ce nu se aplică legile.
Revenind, există unul, doi, trei licee în București în care … – aceasta nu e o regulă, o normă, ci, mai degrabă, o excepție. În schimb, religia este, de facto, o obligație, și nu un drept / o opțiune în TOATE școlile din România.
De acord, exista abuzuri si nereguli in privinta predarii religiei in scoli. Dar ele trebuie tratatat caz cu caz.
Legat de propaganda homosexuala, este cred cazul sa privim in vest ca sa stim cu ce o sa ne confruntam in curand. UE aproba deja rapoarte care cer explicit lucruri si mentioneaza o serie pedepse la adresa statelor ca nu implemeteaza normele respective.
Esti comic tare, tu la fiecare articol pe acest site vii si-ti versi frustrarile dar uiti subiectele discutate anterior. Dar in fine, uite un link despre ce vorbeam inainte:
http://www.lifesitenews.com/news/richard-dawkins-theres-nothing-wrong-with-a-little-mild-pedophilia
Si sunt multi ca el, foarte multi, care vor sa introduca educatia sexuala in scoala dar trebuie sa fii orb sa nu-ti dai seama in ce directie vor merge lucrurile.
Daca nu ma crezi ia si citeste carticica de la Humanitas care ar trebui sa fie un fel de manual al educatiei sexuale in scoala neaos romaneasca. Sa vezi cat de inocent este tratat fisting-ul si cum toate deviatiile sexuale sunt prezentate intr-un mod extrem de partinitor.
Preotii sunt oameni, unii au har, unii au ajuns din greseala acolo. Am vazut si doctori spagari sau mincinosi, ar trebui sa blamam intreaga tagma? Generalizarea este mama ratiunii ateiste.
Domnule Silviu Dadus, despre ce vorbim? Despre religie sau despre pedofilie?
Probabil, vă considerați foarte deștept pentru faptul că ați deviat o discuție într-o astfel de zonă, dar vă reamintesc, discuția este despre religie, iar pedofilia este un alt subiect, care nu poate fi contrapus religiei. Limpede?
Te rog sa lasi curtoazia asta ipocrita. Daca erai atat de cult, civilizat si „echilibrat” pe cat te crezi nu erai pe acest site scriind aceleasi aberatii la fiecare articol. Am facut o paralela concludenta tocmai pentru a ilustra faptul ca subiectul „religie in scoli” este doar o diversiune dezgustatoare fata de problemele infinit mai grave care ar trebui tratate. Nu-ti convine adevarul, trist. Tu nu ai reusit sa formulezi o propozitie in care sa vii cu niste argumente cat de cat logice si sa-ti explici pozitia fata de religie.
Un mic sfat: daca vrei sa porti o discutie civilizata cu cineva lasa tonul superior acasa, este foarte deranjant si contraproductiv.
Silviu, deja ai întrecut măsura. Nu demonstrezi nimic cu atitudinea asta.
Este ultimul avertisment!
„Sa nu va intoarceti virgine din vacanța”-din sfaturile profesoarei de engleză de la lic. Cosbuc din capitala, imi scapă pe loc numele ei. Asta cum ar veni e o recomandare.
Cand spui de cazurile de pedofilie cred ca te referi la scandalurile cu preoți catolici, dar nu zic ca ortodocșii sunt lipsiti de păcate. Calendarul ortodox este plin de sfinți care au facut toate păcatele lumii acesteia. Dar toate. Unele de negandit, atat de urate sunt. Dar pe cat de urate si de grave au fost păcatele lor, pe atat de mare a fost pocăința lor, întoarcerea lor spre Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu măsoară păcatele ci măsoară pocăința si întoarcerea omului, schimbarea, transformarea si atingerea potentialului sau uman cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.
Sa nu fim insa religiosi, sa fim raționali. E de bun simt sa admiti ca exista atei pedofili, criminali unii dintre ei scursuri ale pamântului deci care ar fi validitatea argumentului preoții sunt pacatosi?
Există atei pedofili și există atei criminali, dar discuția este despre predarea religiei în școli, în manieră confesională, nu despre predarea ateismului științific, a materialismului dialectic și istoric sau a altei bazaconii asemănătoare.
Este o regula religia? Curios ca este asa intr-o tara crestina de aproape doua milenii, cu 86% ortodocsi. Sa fie optionala si limba romana, cred ca sunt 0,2% copii de expati, de ce sa-i fortam sa faca la scoala ce nu vor?
Să răspund la așa ceva?
Dacă aveai o opinie/critică o expuneai. Dacă ai fi considerat de prisos/inutil un răspuns ai fi tăcut. Așa, te-ai trezit vorbind.
[image: Disqus] Settings
Bine, domnule, cum vrei să-ți spun că ești inadecvat, dacă nu înțelegi astfel de sugestii. Nu vezi ca amesteci mere cu pere? Vorbeam de religie și, hop-țop, îi dai cu limba română. Care-i treaba cu limba română? Că de ce nu e româna opțională etc.
Scurt, cât se poate de scurt. Limba română e, oricum, opțională. Pentru mai mult de jumătate dintre români, e opțională. Mă refer, desigur, la cei pentru care nu există „pe care”, la cei care „nu știe vorbește și uni e foarte OK”.
Mai există, desigur, și alții. Da, dar multi dintre ei – ghinion sau întâmplare? – pe lângă limba română mai „știe” și alte cele, că numai cu „goagăl transleit” nu e chiar simplu. Ei, pentru aceștia din urmă limba română e, de asemenea, opțională, deoarece la serviciu folosesc mai mult alte limbi, când călătoresc în străinătate, tot asa, etc.
Asta pe de o parte. Pe de altă parte, religia nu e un cod de comunicare. E altceva, e o viziune asupra vieții, asupra realității.
Da’ mai bine tac.
Nu trebuie să te apleci prea mult asupra unei analize, e suficient să fii ateu autosuficient.
Nu vorbim de lucruri diferite când vorbim de limbă și religie. Spațiul în care ne naștem este determinat de aceste două coordonate limba vorbită și religia prezentă în acest spațiu geografic-cultural-spiritual numit România. Ambele coordonate (limba și religia) ne definesc ca indivizi și constituie moduri de manifestare ale noastre în acest spațiu. Limba vorbită nu este un simplu ”cod de comunicare” cum încerci tu să induci, iată ce spune Eminescu: *”Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră…”* adică îi recunoaște caracterul independent, ”viața de sine” a unei limbi. Există și alți gânditori români care au studii excepționale despre cum modul de formare al cuvintelor exprimă stări interioare, spirituale ale popoarelor, C. Noica afirma: *„În el însuşi – se ştie – cuvântul a apărut în trecut nu drept mijloc de comunicare, ci drept o adevărată forţă a spiritului în sânul realităţii”.* La fel religia este manifestarea spirituală a credincioșilor și a comunităților de credință dintr-un anumit spațiu.
Pe de altă parte, mă gândesc acum că asincronicitatea ateismului față de spațiul în care se manifestă poate fi privit și prin această prismă a paralelismului cu limba vorbită în acel spațiu. De exemplu poți vorbi și în engleză când te duci să cumperi pâine la fel cum poți fi ateu într-o țară definită de coordonate creștine dar să nu fii supărat dacă nu te înțelege nimeni. Să fii ateu este ca și cum ai falsa spiritual într-un spațiu determinat. Desigur, falsarea poate fi interioară, nemanifestată public și atunci nu vorbim decât de drame interioare sau neputințe de iubire dar poate fi și exteriorizată, manifestată public ori militantă iar atunci devine agasantă pentru ceilalți la un prim nivel și apoi motiv de compasiune și iubire la nivelul următor.
[image: Disqus] Settings
Am tot respectul pentru oamenii capabili de compasiune și iubire, indiferent dacă sunt atei sau credincioși. Din nefericire, nu am cunoscut prea mulți. Poate că am avut eu ghinion, nu știu.
Religia nu are ce cauta in trunchiul comun-sub forma in care acum se preda.Atatia semidocti,ipocriti si abuzivi se vad …profesori de religie.Romania e un stat laic,iar religia n-ar avea ce cauta in scoala decat ,eventual,ca un optional de istoria religiilor.Predat,insa,de prof.de istorie!
Romania e un stat laic? Esti sigur de asta? Sau semidoctii, ipocritii si abuzivii erau de fapt niste descrieri ai celor apropiati tie? Mi se pare interesant cum tot aruncati niste cuvinte doar pentru ca vreti sa fiti „Gica-contra” dar fara Google habar nu aveti ce inseamna de fapt.
România AR TREBUI să fie un stat laic, dar …
Sunt multe lucruri despre care putem să spunem că AR TREBUI să fie în România, dar nu sunt. Unul dintre acestea este cel despre care ați făcut vorbire. Dar, dacă România nu este un stat laic, nu este nici un stat creștin, sau religios. România este un stat superstițios și bigot. Românii respectă „tradiția” dar habar nu au de dogmă, țin Biblia în casă dar n-o deschid niciodată, etc., iar aceste aspecte nu caracterizează un stat religios. Din punct de vedere religios, România e o formă fără fond.
România își revine. Trendul oamenilor care merg la biserică este crescător iar tot ce se întâmplă la biserică are dimensiune catehetică. Editurile de carte spirituală au reușit să treacă cu bine prin criză și publică multe cărți valoroase. Oamenii sunt mult mai informați decât în 90 în cele ce privesc spiritualitatea ortodoxă.
Sunt schimbări care ar trebui să ne bucure pe toți, și pe atei și credincioși. Ipocrizia și fariseismul sunt îndepărtate de la sine și apar profesori de valoare, artiști autentici, oameni jertfitori în fundațiile de caritate, preoți și nu popi. Laicitatea nu înseamnă separare ci sinergie, statul să își împlinească menirea iar biserica să nu îl împiedice, să îl ajute lăsându-i prerogativele de chivernisitor pe acest Pământ, fără să se amestece în acestea.
Ceea ce spuneți este real sau e doar produsul imaginației dvs.?
„Trendul oamenilor care merg la biserică este crescător” – posibil. Nu știu, însă, dacă și popa Cojocaru a auzit de acest lucru: http://a1.ro/news/social/nu-vii-la-slujba-primesti-amenda-id318745.html#
Apoi, „editurile de carte spirituală au reușit să treacă cu bine prin criză și publică multe cărți valoroase”? Ciudat, extrem de ciudat. Mă rog, poate publică, dar și vând??
Mie lucrurile mi se par a sta exact pe dos, dar e posibil să mă înșel. Dar, cu siguranță, dvs, aveți acces la anumite informații, poate îmi dați și mie un link.
Adrian, trebuie să te hotărăști dacă mergi pe intuiție sau pe date. Apoi dacă vrei să te legi de exemple particulare și tragi concluzii fără acoperire din ele, sau încerci să porți o discuție de principiu.
Că așa, cu încrucișări de videoclipuri, vorbim pînă la sfîrșitul lumii fără să ajungem nicăieri.
Despre trendul crescator al oamenilor care merg la biserica in Romania vezi raportul oferit de European Values Survey şi World Values Survey http://www.iccv.ro/valori/newsletter/newsletter%202.%20religiozitatea.pdf
Despre edituri iti spun sigur ca vand mai multa carte Nu stiu daca exista date publice, poti vizita librariile editurilor Sofia si Bizantina pentru ati face o idee.
Nu vreau sa fiu triumfalist, eram liceean cand dupa revolutie am ajuns la biserica. Marea majoritate erau batranele, din liceul meu eram singurul.Ca lecturi aveai acces la putina carte de spiritualitate, ce se mai edita in manastiri.
Hm … e posibil să aveți dreptate. În sensul frecventării bisericii. Și, poate, și cu privire la literatura religioasă. Dar …e asta o „revenire”? O fi, nu știu …
Nu pot sa nu observ ca aici se vantura mai mult insulte voalate si mai putin argumente, de ambele parti.
Totusi, daca eu nu am parte de ore de religie pentru copiii mei, fiindca acestea supara pe o minoritate care oricum nu este obligata sa participe la aceste ore, atunci cu atat mai mult crestinii ortodocsi si celelalte culte ar trebui sa aiba un cuvant de spus in conceperea educatiei sexuale care se preda in scoli (chiar si optionala! pentru ca opiniile religioase ortodoxe nu vor castiga adepti printre copiii are nu participa la ore, pe cand copilul meu ortodox va fi presat sa adopte non-valorile celor mai „straluminati” si mai „cool”), mai ales ca se militeaza sa devina chiar obligatorie.
Se stie deja ca manualele au fost redactate de Accept (ONG de lobby homosexualist) si de reprezentantii clinicilor de avorturi Marie Stopes, precum si ca nu sunt altceva decat un fel de Sandra Brown pentru copii, in care acestia sunt prezentati drept principali protagonisti, urmat de recomandari de cum te poti proteja de sarcina daca traiesti promiscuu, banalizarea altor riscuri gen boli cu transmitere sexuala si mentionarea avortului ca prima alegere in cazul unei sarcini nedorite.
Ceea ce se intampla este destul de ciudat si nemaintalnit pana acum in istorie, ca o mana de agitatori sa critice valorile majoritatii nestingheriti (tot mesajul lor este, in esenta, Biserica = beah si orice opinie emite Biserica sau adeptii este si ea tot beah), sa interzica enuntarea si etalarea publica a valorilor majoritatii – care nu sunt obligatorii pentru ei insisi -, si totodata sa impuna in acelasi timp majoritatii propriile bazaconii, cu tot pericolul social si moral pe care acestea il antreneaza – pericol al carui rezultate (familii destramate, cazuri sociale, scaderea autocontrolului si cresterea violentei etc.) ar fi platit in cea mai mare parte din banii majoritatii de contribuabili ortodocsi.