Pr Alin Cristian: „Sfânta era așteptată în genunchi, cu lumânări aprinse”

Pr Alin Cristian: „Sfânta era așteptată în genunchi, cu lumânări aprinse”

|
09/04/2020
|
0 comentarii
|

Întrucât este a treia procesiune a Cuvioasei Parascheva în ultimii 400 de ani, am putea considera un moment istoric această ieșire cu Sfintele Moaște prin evlavioasa Moldovă. Am numit-o Procesiune, chiar dacă propriu-zis nu a fost o procesiune în sensul propriu al cuvântului și al definiției, nefiind însoțită de un convoi de preoți și credincioși care să se închine cu alai și să cânte imne religioase, ci a fost un discret Pelerinaj al Sfintei pe la pelerinii ei ortodocși de prin părțile Moldovei.

Chiar dacă procesiunea părea lipsită de oareșice fast specific și de ceremonial, mai presus de aceste împestrițări trecătoare, a fost și va rămâne îmbogățită cu filonul de aur al simțămintelor religioase ale sutelor de trăitori creștini, zăcăminte ce se ascund în subteranul ființei lor, a acestui neam de binecredincioși. În înțelesul acesta conotativ, larg al cuvântului, dar și adânc, acest demers s-a constituit în cel mai profund sens într-o Procesiune a inimilor, într-un cortegiu al trăirilor nevăzute, intime, al unor închinări deposedate de aspectele uneori formale, ritualice ale procesiunii, adunându-se toate, de data aceasta, într-un șir nesfârșit de emoții sfinte, culese de Sfânta Cuvioasă în această peregrinare a ei prin sufletele miilor de credincioși din Moldova.

Ca regiune împresurată cu mii de biserici, schituri și mănăstiri, la loc fruntaș alături de Athos, Grecia și Israel, cu o așa densitate de zidiri înălțate spre Slava Sfintei Treimi, a Maicii Domnului și a Sfinților, suflarea creștinească a primit vizita neașteptată a Sfintei Parascheva, dimpreună cu binecuvântarea arhierească a Părintelui Mitropolit Teofan.

Multe lacrimi au curs pe obrajii celor care au dus-o pe Sfânta în acest pelerinaj prin îndurerata și încercata Moldovă… De la vlădică la opincă, lacrimile au curs șiroaie tot drumul… Lacrimi de milostivire, de bucurie amestecate cu durere, dar și cu speranță că bunul Dumnezeu va risipi această molimă cu rugăciunile Cuvioasei.

Sfânta a privit spre poporul dreptmăritor și a plâns prin ochii Mitropolitului…

Prin această procesiune, Sfânta Cuvioasă Parascheva a întors cu iubirea, lacrimile și rugăciunile ei, dragostea și evlavia pelerinilor care an de an vin cu miile să se închine la Iași de ziua Hramului, în cel mai mare Pelerinaj ortodox din Sud-Estul Europei.

Am fost îndemnat de cel care a condus mașina cu racla Sfintei, preot și el la Sfânta Mitropolie, să scriu câteva rânduri despre această Procesiune, făcându-mă părtaș unor mărturii și semne minunate care s-au arătat pe această Cale a Sfinților împreună cu Ocrotitoarea Moldovei. Poate nu întâmplător fiind faptul că și eu, care, cu vădită emoție scriu aceste rânduri, sunt un smerit slujitor la o Biserică din Iași, aflată tot sub oblăduirea Sfintei Parascheva, având Hramul „Sfânta Vineri”.

Acestea nu sunt fapte care se cuvin a fi tăinuite, de vreme ce semnele minunate sunt dăruite de Dumnezeu prin sfinți spre întărirea în credință și în nădejdea cea bună îndreptată spre ajutorul care vine de Sus.

Așadar, procesiunea a început la ora 6.00 dimineața, în ziua de duminică, 5 aprilie, cu plecare de la Catedrală Mitropolitană și s-a încheiat după 14 ore, cu sosirea la Iași la 18.00.

Toată Arhiepiscopia Iașilor, cuprinsă în trei județe: Iași, Neamț, Botoșani, a primit binecuvântarea Sfintei Parascheva și a vrednicului Mitropolit Teofan, cu prilejul acestei procesiuni săvârșită cu aprobarea autorităților și cu respectarea recomandărilor specifice în vreme de epidemie. Convoiul a fost alcătuit din trei mașini, cea din față cu Vicarul administrativ, cea cu Racla Sfintei în care era Mitropolitul și cea din spate în care era Marele Eclesiarh al Catedralei.

Deși a fost prestabilit în linii mari un anume itinerar, faptul minunat a constat în reacțiile sufletești intempestive ale Părintelui Mitropolit Teofan de a schimba subit direcția, la dreapta sau la stânga, cu abateri de la traseu, porniri sufletești pe care am putea să le punem pe seama dorinței Sfintei Cuvioase de a merge prin anumite locuri, deloc întâmplătoare.

Cum se face sau cum se poate explica faptul că Sfânta era așteptată în genunchi, cu lumânări aprinse sau cu buchete de flori de credincioși și credincioase care nu aveau de unde ști că va trece Sfânta pe acolo?

Faptul că era așteptată în orașele mari, chiar de primarul localității, în genunchi, cum a fost cazul în Botoșani sau că a fost însoțit convoiul și de prefectul de Neamț, că au întâmpinat-o medicii și asistentele de prin spitalele pe unde a trecut, că băteau clopotele bisericilor în fiecare localitate, poate fi un lucru obișnuit, firesc, scontat în desfășurătorul unei astfel de acțiuni. Însă faptul că sute, poate mii de oameni au întâmpinat-o pe Sfânta în localități care nu erau prestabilite în traseul Procesiunii, este cu adevărat un semn minunat al evlaviei și al legăturii sufletești dincolo de argumentele raționale care ar putea explica această întâlnire de taină a Sfintei Cuvioase cu iubiții ei credincioși de pretutindeni.

Cum poți să tâlcuiești întâmplarea deloc întâmplătoare că, după ce te abați de la drum între două localități mari și ajungi pe coclauri, mergând pe dealuri, pe drumulețe, prin sate uitate de lume, printre câmpuri, te întâmpină sus pe un deal, în fața unei case izolate, la o margine de sat, în genunchi, o bătrână, cu lumânarea aprinsă în mână, care neavând informații oficiale, ori telefon, ori știri de pe internet, stătea în poarta casei pregătită pentru această neașteptată, nepregătită, neanunțată vizită… Sau altă tânără care cobora în fugă în alt loc cu un braț plin de flori, care erau dedicate Sfintei Parascheva. Și ca ea alții și alții, asemenea…

Se pune firesc întrebarea, de unde toți acești oameni, nu puțini la număr, au știut că va trece Sfânta pe lângă casele lor, de vreme ce nimeni nu-i anunțase?

Nu poți să nu te minunezi, să nu fii impresionat până la lacrimi, să nu-ți miște rărunchii cei mai adânci ai sufletului, ai credinței, văzând ce legătură duhovnicească este între sfinți și credincioși, ce resurse spirituale posedă acest popor dreptmăritor și ce șansă avem și noi, fiind contemporani și martori ai unor semne minunate și fapte de credință, atât a Sfinților noștri de suflet, dar și a acestor oameni din popor, atât de iubiți de Dumnezeu.

În numele miilor de credincioși care au primit această mângâiere sufletească în aceste vremuri de restriște, prin prezența umblătoare a Sfintei Parascheva prin evlavioasa Moldovă, dimpreună cu Ierarhul ei, îi mulțumim Părintelui Mitropolit Teofan pentru această nesperată, neașteptată binefacere.

Cu siguranță această Procesiune a adus multă bucurie în sufletele credincioșilor, atât mireni cât și monahi, fiind simțită ca o alinare a suferințelor din popor pe care Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a mai risipit cu mijlocirile ei către Dumnezeu, pentru miile de credincioși care au întâmpinat-o și care acum sunt mai întăriți în credință și mai recunoscători bunului Dumnezeu.

Mărturie a părintelui Alin Cristian Preotu preluată de pe portalul Doxologia

Despre noi

Blogul nostru s-a născut în 2013, în contextul campaniilor de denigrare a valorilor creștine din presă și social-media. Mulțumim mult pentru că ai fost alături de noi și ne-ai dat puterea de a merge mai departe!

Dacă dorești să ajuți misiunea noastră, o poți face printr-o donație de 1$/lună pe Patreon: https://www.patreon.com/avereabisericii.

De asemenea ne poți scrie pe avereabisericii@gmail.com.

Doamne ajută!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *