Ora de religie este cea mai importantă disciplină din învățământ

Ora de religie este cea mai importantă disciplină din învățământ

|
06/02/2015
|
29 comentarii
|

“Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul.” (Ioan 13:34)

“Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun.” (II Timotei 3:15-17)

ora_de_religie

Dintre toate materiile care se predau în școală pentru educația copiilor, ora de religie este singura care îl pregătește pe viitorul adult pentru deciziile morale pe care va trebui să le facă într-un moment sau altul al vieții sale. Toate celelalte discipline sunt folositoare dar doar până la un anumit nivel.

Limba maternă îl ajută pe copil să scrie corect, să se poată exprima, îl familiarizează cu scrierile din cultura poporului său. Matematica îl învață să numere, să calculeze, dar nu toți elevii vor fi matematicieni, și în afară de noțiunile de bază, multe din elementele predate în școală vor fi uitate. Fizica îl învață pe copil lucruri generale despre natură și legile ei, dar puțini sunt aceia care vor trece la o înțelegere aprofundată. Logica și filosofia îl ajută pe copil să deprindă o gândire corectă, să deosebească adevărul de fals.

Dar când vine vorba de o educație etică, morală, nicio altă disciplină nu este atât de cuprinzătoare și profundă cum este religia. Într-o societate profund marcată de relativism moral, de o inabilitate acută de a deosebi binele de rău și de a rezista răului mascat în bine, copiii și tinerii au nevoie de cadru moral solid care să îi ajute nu numai să înțeleagă dar și să simtă valoarea binelui în fața răului.

Cea mai superficială formă de claritate morală este ce a simțului comun. În baza acestuia, practic, binele este stabilit prin consens social, din date care ne vin din toate direcțiile. De la televizor, de pe internet, din rețelele de socializare. Acest simț moral este de departe cel mai ușor de manipulat și cel mai schimbător. Odată cu explozia tehnologică din ultimele două decenii, tinerii sunt mai mult decât oricând conectați la aceste canale și simțul lor moral este mai expus și mai în pericol decât oricând. Tinerii primesc mesaje disparate, trunchiate, fragmente de norme morale. Aluzii și anectode emoționale care le formează un simț moral după chipul și asemănarea haosului etic în care se mișcă și în care se formează.

O judecată etică sănătoasă are nevoie de un cadru moral solid fundamentat în realitate, în toată realitatea. Religia, și creștinismul mai cu seamă, oferă o perspectivă asupra realității care nu se oprește la sensibil, la imediat. Fiindcă normele morale nu pot fi fundamentate pe pietre, aer, neuroni, celule și molecule. O normă etică nu poate fi construită din aceleași materiale ca și lemnul sau pietrele. Fiindcă pur și simplu materia fără viață nu știe de adevăr și de bine.

Adevărul și binele transced materia, și un fundament real al unei perspective etice nu poate fi decât transcendent. Religia, și creștinismul în particular, oferă singura fundamentare transcendentă a moralității. Este singura modalitate prin care tinerii pot agonisi o conduită morală sănătoasă și rezistentă în fața presiunilor de multe feluri ale vieții. În momentele de criză personală nu matematica sau fizica îi vor ajuta pe tinerii să depășească momentele grele. Ci tocmai acele noțiuni de credință pe care le-au primit și le-au practicat încă din copilărie.

În lipsa unui fundament transcendent al moralei, oamenii pot săvârși orice faptă, de la violență, furt, până la crimă, dacă vor crede că nu există nicio consecință a actelor lor dincolo de simplele pedepse pe care societatea le poate aplica. Celor cărora nu le este teamă de aceste pedepse, vor săvârși răul fără niciun fel de mustrare de conștiință. De aceea se ajunge, în anumite cazuri, ca tinerii pur și simplu să își ucidă colegii din școală ca apoi să își curme viața. Astfel ei au produs o suferință cumplită și, din punct de vedere secular, fără niciun fel de consecință asupra actelor lor. Pentru ateism, acei tineri au ucis și apoi s-au pierdut în neant. Nicio judecată nu mai planează asupra lor și a faptelor lor.

Conștiința unei existențe eterne, a unor consecințe reale în sufletul nostru a răutății de orice fel, este un mobil mult mai puternic pentru un comportament moral și civilizat.

Se spune adeseori că religia promovează frica, că oamenii credincioși sunt buni fiindcă le este frică de Dumnezeu sau de Iad. Dar acest lucru este la fel de adevărat ca a spune că “nu bagi mâna în foc doar fiindcă ți-e frică de durere”. Durerea este reală și este o consecință a unui act necugetat. Un act de răutate produce durere în victimă, și unui om credincios trebuie să îi fie frică de faptul că produce această durere. Dar, mai mult, un act de răutate produce suferință chiar în cel care săvârșește acel act, fiindcă îl însingurează, îl izolează de ceilalți și de Dumnezeu. După moarte, un om rău și fără dragoste în sufletul său va fi un om singur. Și singurătatea aceasta, consecință inevitabilă a incapacității lui de a iubi în viața această pământească, îi va produce suferința pe care el însuși a adus-o asupra sa.

Ora de religie este așadar de o importanță esențială în programa de învățământ și orice încercare de o face dificil de predat sau chiar de a o exclude din școală, nu este altceva decât un atentat la claritatea morală a tinerilor și a viitorului lor.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Adrian Stoica

    Da, așa este. Dar nu pentru copii. Nu pentru părinți. Nu pentru societate.

    • Mariana Vacarescu

      Da, asa este, domnule profesor Stoica. Dar ati scapat din vedere cel mai important lucru din aceasta lume efemera : OMUL si SUFLETUL LUI. ” Ce va folosi omul de ar dobîndi toată lumea, dar îşi va pierde sufletul său?” (Marcu 8, 36). Sau si mai simplu: un preot a vizitat un tanar in inchisoare. Tanarul,printre altele , s-a “laudat” ca a invatat in puscarie o mare parte din legea penala, privitoare la infractiunea savarsita de el, la care parintele i-a spus cu tristete ca daca ar fi invatat si aplicat cele 10 porunci nu ar mai fi ajuns acolo si nu mai trebuia sa invete articole din legea penala.

      • Daca ai ora de biologie si istorie care ii spala creierul copilului explicandu-i cum am evoluat noi din maimute… lasa-i si ora de religie ca el sa aleaga.

        De ce trebuie sa existe ora de istorie si biologie? Cu ce ne ajuta? De ce un copil e fortat sa invete ca ne tragem din maimuta dar nu are dreptul sa auda despre moralitate si principii?

  • Feher Petru

    Avand in vedere ca din totalul populatiei lumii aproximativ 3.53% sunt ortodocsi, rezulta ca 96.47% dintre oameni urmeaza un set de valori morale cel putin deviante daca nu chiar gresite. Daca nu ne nasteam pe aceste plaiuri, acum poate ca discutam despre ora de religie de exemplu taoista. Cine are dreptul asupra afirmatiei ,,cartea mea sfanta este mai sfanta decat cartea ta sfanta“ sau ca sa rastrangem cercul ,,interpretarea mea este mai corecta decat interpretarea ta“?
    On topic, consider ca statul are obligatia sa asigure educatie religioasa doritorilor.

    • Orice om de pe pământ are dreptul să spună “opinia mea este adevărată”. Există multe domenii în care există diversitatea de opinii. Adevărul în sine nu este afectat de diversitatea opiniilor și a argumentelor. Și nici nu trebuie să încetăm a mai crede că ar exista un adevăr obiectiv fiindcă există 1000 de păreri.

      Da, este adevărat, locul în care ne naștem are un rol în apartenența religioasă dar nu este determinant. Există oameni care se convertesc la alte religii peste tot pe glob, indiferent de apartenența majorității.

      • silvia

        ce usor va jucati cu sufletele voastre; faceti afirmatii cu usurinta despre o tema de o importanta covarsitoare, ca si cum un analfabet ar face critica literara, de fapt nu se poate echivala cu nimic; aveti posibilitatea sa va informati intrand pe site-uri ortodoxe adevarate, daca sunteti ortodox prin botez, nascut si crescut in tara asta, o valoare inegalabila pe care-o bagatelizati fara sa stiti nimic despre esenta ‘ei’; de unde vreti sa aflati calea spre singurul ORTHO adevar daca nu de la sursa?
        DOMNUL sa se milositveasca de toti cei rataciti si sa le dea Darul de pret – CREDINTA cea dreapta!

    • @Feher Petru: Religia creştină contine Revelaţia supremă, adevărul întreg şi definitiv, revelat de însuşi Fiul lui Dumnezeu, care e supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat.

      Paul Evdokimov spunea că toate religiile sunt căi pe care omul îl caută pe Dumnezeu şi sunt multiple, dar revelaţia creştină este unică: este Dumnezeu care vine în întâmpinarea omului prin Isus Cristos, Cuvântul care „s-a făcut trup şi a locuit între noi.“ (In. 1, 14) Domnul Isus Cristos este unic pentru că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, nu e doar om aşa cum au fost alţii. Buddha, Confucius şi alţii au fost doar oameni. Ei n-au fost prevestiţi de profeţi, nici nu au făcut ce a făcut el. Domnul Isus Cristos a spus şi a dovedit prin îndeplinirea profeţiilor în toată viaţa sa, prin cuvintele şi marile sale minuni că este Fiul lui Dumnezeu, nu doar om şi că el este calea, adevărul şi viaţa : „«Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (In. 14, 6)
      De asemenea, însuşi glasul Tatălui a mărturisit că Isus Cristos e Fiul său, atât la botezul său în Iordan, cât şi mai târziu, la schimbarea la faţă.

      Acum câţiva ani, un indian, fost hinduist, a ţinut conferinţe şi în România şi a spus că s-a convertit la creştinism deoarece a înţeles că Isus Cristos este calea, singura cale spre Dumnezeu Tatăl, nu doar o cale printre altele, nu una dintre căi.

      În Domnul Isus Cristos sunt două firi : Divină şi umană, pentru că el e totodată Dumnezeu şi om.
      Domnul Isus Cristos a spus că el este dinainte de Avraam, adică din veşnicie (Avraam a trăit cu peste 2000 de ani înainte de a veni Domnul Isus Cristos pe pământ) : « Isus le-a zis: “Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.” (In. 8, 58)

      În cartea Faptele Apostolilor se reia afirmaţia că numai prin Domnul Isus Cristos putem ajunge la mântuire: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fap. 4,12).

      Iar Sfântul Apostol Pavel a scris în scrisoarea către Coloseni : „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. ” (Col. 2, 9 – 10)

      În afară de profeţiile cu privire la multe evenimente din lume, în Vechiul Testament au fost profeţite cu multe secole înainte de naşterea Domnului Isus Cristos şi principalele evenimente din viaţa sa, de exemplu: locul naşterii sale, multe dintre minunile sale, moartea pe cruce şi învierea sa. Profeţiile s-au împlinit cu exactitate. În cartea Cugetări, capitolul Dovezi despre Isus Cristos prin profeţii, Blaise Pascal a scris: „Chiar dacă un singur om ar fi făcut o carte de preziceri despre Isus Cristos, despre timpul şi modul venirii lui şi Isus Cristos ar fi venit potrivit acestor preziceri ale lui, numai acest fapt ar fi fost de o putere infinită. Însă aici [în Vechiul Testament] este mult mai mult. Un şir de oameni [profeţii], timp de patru mii de ani, în mod statornic şi fără prea mari deosebiri, vin, unul după altul, să profeţească aceeaşi venire. Un popor întreg o vesteşte [poporul evreu] şi acest popor subzistă timp de 4000 de ani, pentru a face în grup o mărturie siguranţei pe care o are despre ea şi de la care nu poate fi întors prin niciun fel de ameninţări şi prin nicio persecuţie; lucrul acesta este cu totul considerabil.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1992, pp. 378 – 379). Precizare : prin perioada de 4000 de ani Pascal se referă la timpul istoriei poporului evreu din Vechiul Testament, nu la timpul scurs de la crearea lumii, pentru că timpul scurs de la crearea lumii poate fi de miliarde de ani.

      Blaise Pascal scrie că profeţiile sunt probe temeinice şi evidente şi, odată împlinite, sunt o probă a divinităţii lui Isus Cristos : „Noi, pentru a-l dovedi pe Isus Cristos, avem profeţiile care sunt probe temeinice şi evidente. Profeţiile, odată împlinite şi dovedite ca adevărate prin fapte, arată certitudinea acestor adevăruri şi prin urmare sunt proba divinităţii lui Isus Cristos. În el şi prin el, noi cunoaştem deci pe Dumnezeu. În afară de toate acestea şi fără Scriptură, fără păcatul originar, fără Mediatorul necesar promis şi sosit, nu se poate face dovada absolută a lui Dumnezeu, nici învăţa o bună învăţătură sau o bună morală. Dar prin Isus Cristos şi în Isus Cristos dovedim pe Dumnezeu, o doctrină şi o morală. Isus Cristos este deci adevăratul Dumnezeu al oamenilor.” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 412)
      Recomand citirea întregii cărţi « Cugetări » de Blaise Pascal. Este foarte interesantă.

      În afară de argumentul profeţiilor împlinite în viaţa Domnului Isus Cristos, este şi argumentul marilor minuni pe care le-a făcut pentru a dovedi dumnezeirea sa: a înviat morţii, a înviat el însuşi din morţi, a potolit furtuna pe mare, a vindecat orbi, bolnavi, etc. Celor care nu credeau cuvântului său, prin care afirma că este Fiul lui Dumnezeu, le spune să creadă lucrărilor sale, din care să cunoască şi să creadă că Tatăl este în El şi El în Tatăl. : „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să credeţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. ” (In. 10, 37-38).

      Prin împlinirea profeţiilor referitoare la viaţa, moartea pe cruce şi învierea lui, prin mărturisirile Tatălui, prin cuvintele sale, prin marile minuni, Isus Cristos a dovedit din plin că este Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

      După înviere el a mai rămas 40 de zile pe pământ, până la înălţare, cu trupul de slavă pe care-l avea după înviere şi a fost văzut de apostoli şi de mulţi alţi oameni. Apostolii au mâncat împreună cu el şi au vorbit cu el şi în acest timp de după înviere. El le-a arătat urmele rănilor în mâini şi în coastă. După înviere trupul său era tot material, dar avea proprietăţi supranaturale, era trup glorificat, trup de slavă: putea să dispară instantaneu dintr-un loc, să apară în alt loc, etc. După înviere Isus Cristos a venit dintr-o dată în mijlocul apostolilor, deşi uşile casei în care se aflau ei erau încuiate de frica iudeilor. După înălţarea lui la cer, apostolii au predicat toată viaţa lor despre învierea Domnului Isus Cristos şi au fost martirizaţi, preferând să-şi dea viaţa, decât să-l nege pe Domnul Isus Cristos. E clar că nu şi-ar fi dat viaţa pentru o minciună. În privinţa adevărului mărturiei întărită de sacrificiu, Blaise Pascal scrie că el crede în cuvintele acelora care şi-au jertfit viaţa pentru adevăr: „Nu cred decât istoriile care s-au scris cu sângele celor ce s-au jertfit pentru făurirea lor. ” (Blaise Pascal, Cugetări, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 446)

      Sfântul Apostol Pavel a scris că, după înviere, Domnul Isus Cristos a fost văzut şi de peste 500 de oameni deodată. După înălţare i s-a arătat şi lui, pentru că el a devenit apostol mai târziu (întâi a fost fariseu şi i-a prigonit pe creştini): „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit. În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toţi, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.” (1 Cor. 15, 3 – 9)

      Când a apărut, după înviere, celor doi ucenici în drum spre Emaus, le-a explicat că era scris de veacuri în profeţii că el trebuia să sufere, să moară pe cruce şi să învie a treia zi:
      „Nu trebuia oare Cristos să sufere şi să intre în gloria Lui?!” Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a explicat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile.” (Lc. 24, 26 – 27)

      „Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Cristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.” (Lc. 24, 46 – 47)

      Dumnezeu ar fi putut găsi şi o altă cale pentru a ne mântui, dar numai prin sacrificiul suprem ne putea arăta iubirea lui. Domnul Isus Cristos însuşi a spus: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.” (In. 15, 13 – 14) Şi a dovedit din plin aceasta jertfindu-se pe cruce. El s-a jertfit pe cruce pentru noi fără de noi, dar nu ne mântuieşte fără de noi, fără colaborarea noastră. Prin liberul arbitru omul poate valorifica jertfa Domnului Isus Cristos sau o poate face inutilă pentru el. Deci, să nu facem inutilă jertfa Domnului Isus Cristos pentru noi! Să ne străduim să ajungem în rai, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă veşnică şi fericită! Dacă ne vom mântui, vom avea parte de împlinirea acelei dorinţe de fericire totală. Nu ni se cere să ne dăm viaţa pentru alţii, decât în cazuri de excepţie, când ar fi neapărat necesar. Pentru mântuire trebuie să credem în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, să ne curăţim sufletul de păcate prin sacramentul pocăinţei şi să-l urmăm pe Domnul Isus Cristos şi cuvintele sale, iubindu-l pe Dumnezeu mai presus de toate şi iubindu-i pe ceilalţi ca pe noi înşine.

      Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai putin adevărate decat cele vizibile si materiale. Nu există doar lumea aceasta materială, nu există doar ceea ce se poate observa si măsura. Sunt foarte multe argumente si dovezi că există Dumnezeu si viata vesnică de dincolo de moarte (atât argumente raţionale, cât şi foarte multe fapte supranaturale, miracole).

      Recomand şi un blog foarte interesant:

      http://www.cezar-iasi.blogspot.ro/
      De pe acest blog recomand, in primul rand, articolul cu titlul Argumente si dovezi ale existentei lui Dumnezeu si a vietii vesnice de după moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). In afară de acestea, blogul contine: inregistrări video cu miracole, videoclipuri, filme documentare, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV si radio on-line, cărti care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare), articole foarte interesante. Vă recomand să studiaţi blogul şi să-l trimiteti mai departe ca să folosească şi altora.

      Recomand şi documentarul Minuni Euharistice (subtitrat in română) – Documentar foarte interesant, prezentat chiar de un fost ateu, despre minuni si mai ales prezenta reală a Domnului Isus Cristos in Euharistie, confirmată şi de investigaţiile stiintifice. Vizionaţi documentarul accesand linkul următor şi trimiteti-l mai departe:

      https://www.youtube.com/watch?v=6FsZVatSrUw&feature=youtu.be

      Recomand şi o poezie sugestivă, scrisă de Traian Dorz, preluată de pe una dintre paginile de facebook, dedicate acestui mare poet român, închis în timpul comunismului din ură faţă de credinţă. Poezia e preluată de pe următoarea pagină:

      https://www.facebook.com/pages/Traian-Dorz/149487635108907?fref=ts

      Mai este, la sfârşit, o judecată

      Mai este, la sfârşit, o judecată, cumplita judecată de apoi,
      Când trebuie, pe drept, să-şi ia răsplata cum a lucrat, oricare dintre noi…
      Noi nu murim, când inima-ncetează.
      Lăsăm în urmă tot ce-am scris şi-am spus
      Dar tot ce dăm la cei ce ne urmează mereu dă rod când noi de mult ne-am dus…

      Avem copii, şi-i creştem după vrere; avem elevi, şi-i învăţăm ce vrem;
      Avem o turmă-n grijă şi-n veghere si-ntreaga lor răspundere avem! Căci ei vor fi, în lume şi-n viaţă, aşa cum noi le-am spus şi arătat…
      Iar ei, la fel, aşa vor da povaţă si-un lung popor de-acum de noi format…

      Îi creştem buni, la fel şi ei vor face; ii creştem rău aşa vor îndruma.
      Noi îi îndreptăm înspre război sau pace, rând după rând, pe câţi ne vor urma
      Şi-abia atunci, la marea judecată, vedea-vom toţi uimiţi, cu-adevărat,
      Cât a salvat o creştere frumoasă, cât a ucis un suflet blestemat…

      O, voi cei mari, răspunzători de gloate: părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,
      Voi, veţi purta răspunderile toate! voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi!
      De-aceea, pentru toţi ce ne urmează, la marea judecată de apoi,
      Cu ochi uimiţi, oricare o să vadă cât rău sau bine a-nceput cu noi…

      Traian Dorz

    • Mihai B

      Adica tu spui ca iti este greu sa distingi care dintre islam si crestinism este mai aproape de adevar?

  • Adrian Stoica

    Poate sunt off-topic, dar de ce mulți preoți sunt agramați? E o problemă, în opinia mea, destul de gravă. Pentru biserică, evident.

    • Pentru același motiv pentru care mulți oameni au dificultăți în a se exprima corect. Este o problemă serioasă, dar nu cred că este centrală. Mai serioasă este problema discernământului duhovnicesc, abilitatea de a lua decizii corecte și de a dat sfaturi bune.

    • tomi

      si tu esti chiar perfect? omule de dai atatea indicatii pretioase?

    • silvia

      va impiedicati de forma si nu vedeti fondul!

  • Pingback: A.S.U.R. incită la ură împotriva Bisericii Ortodoxe și susține birocrația împotriva intereselor copiilor | Averea Bisericii()

  • mioara

    Lipsa unor oameni fara valori morale si educatie implicit religuoasa duce la pierderea treptata dar sigura a omului ca fiinta ,daca va alege eronat modul de viata ,cine va fi vinovat, Biserica Crestin Ortodoxa , are valori pe care,cei care nu le-au putut egala sau pus sa le distruga cu orice pret , fiti pe pace nu veti reusi.

  • Andreea

    Mi se pare o mare minciuna. Sunt mult mai importante materiile precum limba si literatura romana, istoria, geografia, matematica. Religia ce ne invata? Absolut nimic!
    Daca stam sa gandim rational nu exista nimic logic in ceea ce ne invata aceasta materie. Cum e posibil ca un om matur sa creada ca o divinitate a putut crea tot ceea ce vede? Nu mai spun de faptul ca induce copiii in eroare. La biologie acestia invata ca omul se trage din maimuta (fapt dovedit si vizibil), iar la religie invata ca a fost creat de nu stiu ce entitate.
    Eu una, cred doar in ceea ce este dovedit si pot vede.

    • Foarte mulți oameni maturi, educați, oameni de știință, cred că Dumnezeu a create tot ce se vede. Vreți să spuneți că toți acei oameni nu gândeau logic?

      Cred că sunt importante toate materiile, într-un grad mai mare sau mai mic. E nevoie și de logică și de filosofie pentru a evita păreri cum sunt cele exprimate de dumneavoastră, fiindcă nu toate părerile sunt de fapt atât de dovedite. Dar articolul meu insista pe valori și pe morală. Biologia nu ne învață morală. Au existat timpuri în care era la modă darwinismul social, adică ideea că anumiți indivizi, anumite rase de oameni sunt inferioare. Lucru care se poate întâmpla dacă suntem rodul evoluției. Dar dacă Dumnezeu ne-a creat pe toți egali în demnitate, darwinismul social nu mai este posibil.

      • Andreea

        Nu am spus ca acele persoane care gandesc ca Dumnezeu a creat totul nu gandesc logic. Doar ca nu mi se pare normal sa consideri religia cea mai importanta disciplina. Iar ceea ce este moral poti invata acasa, de la parinti.
        Eu una nu am invatat valorile morale din orele de religie. Consider ca tatal meu a fost cel care a facut acest lucru. Insa vad ca parerile exprimate de mine nu sunt prea binevenite aici.

        • Nu toate familiile au capacitatea de a învăța copiii lucrurile de moralitate și învățătură religioasă. Fiindcă nu vorbim numai de ce este bine și ce este rău, ci și de alte lucruri care țin de credința religioasă a fiecărui copil/tânăr.

          Toate părerile sunt binevenite, dacă se dă dovadă de respect. Dumneavoastră ați fost respectuoasă, chiar dacă ați negat complet utilitatea orelor de religie.

      • Cristian, tu vorbești despre valori și morală în numele religiei, respectiv al preoților. Știi ce implică asta, nu? Că îi aperi/lauzi/preamărești pe cei care s-au prostituat în campania electorală (cel mai recent exemplu), amenință copiii mici cu iadul, sunt anchetați pentru fapte de corupție, luare de mită etc, sunt securiști dovediți, constructori de catedrale inutil de scumpe și lista poate continua.

        Din fericire, observ că generația tânără, din care fac și eu parte, devine din ce în ce mai puțin răbdătoare cu preoții și cu aparenta lor smerenie. Lucrurile se vor schimba în societatea noastră pentru că oamenii nu pot fi prostiți cu închipuiri la nesfârșit, iar accesul modern la informație facilitează înțelegerea lucrurilor din jurul nostru și a lumii în care trăim.

        Din fericire, sfârșitul influenței sociale deținute de biserica ortodoxă și de religie în general a început deja. Primul pas e înlăturarea materiei din școală, fie-i țărâna ușoară.

        • Victor Matei

          Prietene, generalizarea este unealta totalitarismului. Si o folosesti de doua ori: o data cand ii judeci pe toti preotii la gramada, iar a doua oara cand identifici modul de gandire a unei intregi generatii cu felul tau de a vedea lucrurile.
          Un pic de documentare facuta cu bunavointa (poate chiar din manualul pe care il rejectezi cu atata inversunare) te-ar lamuri ca lupta impotriva impotriva Bisericii nu a inceput cu generatia din care faci parte, ci e de cand lumea. De la prooroci omorati cu pietre din vechiul testament, pana la torturile din temnitele comuniste, istoria e plina. Intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui este daca ai curajul sa afli aceasta istorie, pentru ca atunci nu vei mai putea spune ca n-ai stiut.
          “Ignorance is bliss” se aplica atat in cazul putinei cunoasteri de Dumnezeu, care este samanta bigotismului si pe care il incurajezi prin scoaterea ortodoxiei din scoli, cat si in cazul necunoasterii de Dumnezeu, refuzand marturiile celor care au renuntat la viata pentru credinta. Pentru totala necunoastere vina o porti in totalitate pentru ca esti major, vaccinat si ai la indemana, asa cum spui, accesul modern la informație.

  • Alex Paun

    Cea mai importanta disciplina? 😐 Pe bune? Nu cred ca la ora de religie inveti sa citesti si sa calculezi! Sunteti banali rau! Este o materie care ajuta la personalitatea unui elev! exageratilor

    • Ați citit articolul? Cine a spus că la religie înveți să citești sau să calculezi?

    • silvia

      cititi /dar probabil sunteti prea imberbi/ despre oamenii alesi de DUMNEZEU care au trait cu credinta puternica care nu au avut scoala dar i-au pus pe ganduri cu cunostintele lor pe cei mai invatati, cum a fost si Pr. Cleopa si multi altii, care au capatat intelepciune dumnezeiasca, deasupra tuturor lucrurilor, pt ca pe DUMNEZEU trebuie sa-L cauti cu inima si nu cu logica sau cu trufia

  • Alex Paun

    Dar tu ai citit titlul? “Ora de religie este cea mai importantă disciplină din învățământ”

    • Eu am scris articolul și am argumentat de ce am ales acel titlu.

  • raul

    nu se poate face nimic in situatia data cu privire la disciplina religie, asta e adevarul, problema se va termina cd religia nu va mai exista in scoli, chiar daca ramane actual in planul cadru, trunchiul comun, religia, cu tot cu cerere de la parinti, pana la urma va fi inlaturata, cei care lupta contra ei nu vor avea liniste, si au o arma foarte puternica, se bucura de indiferenta altora, de incultura altora, si de slaba sustinere cultelor, este absolut imposibil sa sustii ca ajuti, cand de fapt nu se face nimic, cu atat mai mult cu cat parintii nu mai sunt religiosi, si copiii la fel, pt ei e mai mare atractia la placere de orice fel, decat religia, omul de azi nu mai e spiritual si asta se stie, acuma situatia sta in felul urmator oamenii sunt pusi sa aleaga vreau sa aud de Dumnezeu sau vrea ca Dumnezeu sa dispara din viata mea, este acelasi lucru ca atunci cand evreii au strigat sa-l rastigneasca pe Hristos chiar si de ar fi Sangele Lui asupra copiilor lor, acelasi lucru se intampla astazi, trebuie sa fim realisti, oamenii astazi lupta pe fata contra lui Dumnezeu, dincolo de faptul ca profii de religie isi pierd serviciul, de fapt Dumnezeu este dat afara din Scoala, si trebuie sa fim constienti!!!!!!!!!!!!!!
    intotdeauna cd omul s-a razvratit contra lui Dumnezeu, au aparut cele mai mari necazuri in lume, si aici e si vina cultelor, e si vina oamenilor de rand, nici unii din ei nu au fost in cuvantul lui Dumnezeu, si acum se culeg roadele, deci omenirea nu are decat sa se astepte la ceea ce cere cu toata puterea sa, doar scrie clar Biblia, oamenii vor cere venirea fiarei, pentru ca ei insisi au ajuns la o rautate incontrolabila, si chiar si sfarsitul, daca omul il cere zi de zi prin fapte nu prin rugaciune, de rautate si hula impotriva lui Dumnezeu, va veni!!!!!!!!!! Adevarul e ca acuma asistam la judecata lui Dumnezeu de catre om, daca pana acuma paca era mai particulara, acuma deja e generala si se vede acest lucru!!!!!!!!

    • floriana

      raul, esti cel mai realist in comentariul tau!

  • Religia ar trebui sa ramina unde ii este locul in biserica nu in scoli a trecut timpurile cind religia conducea statul Si de fapt ce e religia o dogma politica care a prostit si mai prosteste inca oameni cu creierul spalat de apostoli acestei caracatite ce a dominat si a condus lumea de 2000 de ani De care dumnezeu s-au isus vorbiti? Nu uitati religia de orce natura a facut milioane de victime Incepind cu catolici in sudul si nordul americi Deviza cu crucea in fata si sabia in spate inplantarea religiei cu forta or da or moartea Ca si acum isis cu alah in frunte si cu pistolul in spate Ori treci la alah ari moartea Sau cea mai diplomatica cu democratia si libertatea in fata , cu sefuirea resurselor naturale si ingenucheare financiare in spate Cine ramine fanatici religiosi cu speranta si prostia

  • Pingback: ORA DE RELIGIE. MĂRTURISIRE DE CREDINŢĂ/ Codrin Vasiloancă | A R G O()