O minune de azi a Sfintei Paraschiva

O minune de azi a Sfintei Paraschiva

|
11/10/2020
|
1 comentariu
|

„O minune de azi a Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei, arestată de anti-creștini …

– Sărut mâna!
Părinte,am plecat dimineață spre Sfânta gândind să transmit mesajul dvs. de iubire, să duc o floare, să pomenesc familia și prietenii, inclusiv cei virtuali.

Eu stau în Iași, dar am de gând să mă mut într-o comuna din apropiere și de curând mi-am schimbat buletinul.În apropierea Catedralei mi-am dat seama ca nu o să pot intra. Într-adevăr jandarmii nu mi-au dat voie. O voluntară a luat floarea să o ducă la raclă. Eu am rămas plângând. Puteam să îmi fi schimbat buletinul oricând, nu eram obligată să îl schimb, mai ales ca nu m-am mutat încă. Am simțit că din cauza păcatelor mele s-a întâmplat așa ca să nu fiu primită.

M-a văzut o femeie plângând și a venit la mine. Mi-a dat buletinul ei, baticul ei, mi-am pus geaca că să nu fiu recunoscută în haina de dinainte, m-am dus la alt jandarm, am pus degetul aproape involuntar pe fotografie când am arătat buletinul și am intrat.

Pe femeia aceea am văzut-o prima dată în viață astăzi”.

Întâmplare consemnată de părintele Ioan Istrati

Despre noi

Blogul nostru s-a născut în 2013, în contextul campaniilor de denigrare a valorilor creștine din presă și social-media. Mulțumim mult pentru că ai fost alături de noi și ne-ai dat puterea de a merge mai departe!

Dacă dorești să ajuți misiunea noastră, o poți face printr-o donație de 1$/lună pe Patreon: https://www.patreon.com/avereabisericii.

De asemenea ne poți scrie pe avereabisericii@gmail.com.

Doamne ajută!

Un comentariu la “O minune de azi a Sfintei Paraschiva

  1. Iuliana says:

    Din minunile contemporane ale Sfintei Parascheva

    Prin comanda aceea, numai Sfanta stie cat m-a ajutat

    Pentru prima data am venit acum trei ani. Este al treilea an de cand vin la Cuvioasa Parascheva.

    In primul an cand am venit, toata puterea Sfintei m-a ajutat foarte mult. Eram foarte necajita si suparata. Cand am ajuns acasa, m-am culcat. Am auzit la poarta o voce de barbat. Mi-a adus o comanda cum nici n-am visat. M-a ajutat mult, enorm, in primul an.

    Dar, pacatoasa de mine, nu i-am facut o coliva de multumire. Si cred ca este suparata pe mine. O rog din tot sufletul sa-i treaca supararea, pentru ca m-a ajutat foarte mult. Aveam probleme mari financiare. Aveam niste datorii groaznice, groaznice. Am o firma si prin comanda aceea, numai Sfanta stie cat m-a ajutat. Si-i multumesc din tot sufletul meu. Si toata viata am s-o chem in rugaciunile mele.

    (Puia Carstoiu, 50 ani, Bals, jud. Olt)

    O boala psihica nevindecata de medici

    In 1996 sotul meu a fost impreuna cu copilul, Dacian Gheorghe. Era in clasa a XII-a si avand o boala psihica nevindecata de medici, am fost sfatuita sa cercetam sfintele manastiri, sa ne rugam mai mult, pentru ca pentru pacatele noastre a ajuns copilul in situatia asta.

    Si deci, cu toate ca incepuse anul scolar, el nu putea sa frecventeze cursurile, pentru ca era sub medicamente si avea insomnii. Si a venit cu sotul la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Atunci a fost anul cel fericit, cand, alaturi de moastele Sfintei Cuvioase Maici Parascheva a fost si capul Sfantului Andrei.

    Eu eram la scoala, deci nu puteam sa fiu prezenta alaturi de copil. Sunt profesoara. Dar peste vara-l insoteam la manastiri, la Sihastria, peste tot, la Dervent. Peste tot am persistat ani indelungati, pentru ca stiam ca Dumnezeu pentru pacatele noastre ne pune la incercare.

    Si in acel an va spun ca a avut darul ceresc de a se inchina atat moastelor Cuvioasei Parascheva, cat si moastelor Sfantului Apostol Andrei, cel ce ne-a crestinat pe noi. Noi, de fapt, cu copilul am fost si la Dervent si la Pestera Sfantului Andrei. Si din acel moment copilul nostru nu a mai avut probleme. Si-a terminat cu bine bacalaureatul, a urmat facultatea, este profesor acum.

    Eu sunt nevrednica sa-i multumesc Cuvioasei Maici si Maicii Domnului, carora ne rugam permanent, pentru darurile cu care ne-a binecuvantat, pentru ca copilul nostru este sanatos. Deci, n-a mai avut probleme niciodata si speram, ne rugam incontinuu, ca cel rau sa se departeze de noi. Pentru ca sunt convinsa ca multi copii care sufera de boli psihice numai prin rugaciune, la Sfintele Masluri, prin multa, multa rabdare, ani intregi (deci, nu a fost asa usor, ca am mers azi la o manastire si gata, s-a vindecat) mi s-a vindecat. Ani in sir. Din clasa a VII-a, pana cand a terminat liceul, va dati seama, sunt ani indelungati si nu ne-am pierdut credinta, speranta si aceasta ne-a mantuit.

    Un sfat pe care vreau sa-l dau mamelor indurerate, care au asemenea probleme… Chiar daca, dintr-o greseala, si eu m-am dus la un preot cu clarviziune si am crezut ca mantuiesc copilul si am aflat de unde vine raul… Sa nu cautam sa raspundem raului cu rau. Niciodata nu m-am rugat ca raul sa se rasfranga asupra celor care ne-au facut noua rau, ci m-am rugat pentru sanatatea noastra, pentru ca sa ne izbavim de pacatele noastre, mila lui Dumnezeu sa coboare asupra noastra si sa ne mantuiasca.

    Si asa am ajuns sa zicem ca suntem o familie care am pus inceput de pocainta. Nu putem sa spunem… inca suntem ispititi, inca avem multe pacate, dar incercam sa punem inceput bun. Dar avem inca multe pacate, suntem uscati sufleteste. Ne straduim, asa, ne straduim…

    (Elena Feier, Ineu, jud. Arad)

    Cuvioasa, tu esti vie!

    (Sfanta Parascheva) mi-a spus cand a fost la despartire (de sot)… Era inalta, inalta, ca stateam la etajul VI si s-a facut atat de inalta, pana la etajul VI, blonda, era cu codite impletite, asa. Si era ca o stafie, asa.

    A venit aievea si a zis:

    Alearga! Alearga dupa barbatul tau! Nu-l lasa! Nu-l lasa! Nu-l lasa sa plece!

    Tot imi spunea sa nu-l las sa plece pentru ca eu nu-ntelegeam, nu-L cunosteam bine pe Dumnezeu, nu stiam ce se petrece cu mine, vedeam minuni intr-una, care se intamplau cu mine, dar inca nu-L cunosteam pe Dumnezeu. Numai ca atunci cand ma culcam, nu ma culcam pana cand nu-mi faceam semnul sfintei cruci.

    […] La fix, la ora 12, suna cineva. Intreb cine e. A zis: Marian. Cum te cheama? Nu numele mic. Spune-l pe al mare, ca sa stiu.

    Baiatul s-a trezit si a zis:

    De ce ii intrebi pe prietenii mei cum ii cheama?

    Si i-am dat receptorul de la interfon. Ala n-a mai raspuns. A plecat. Iar el a venit dupa mine. Simteam ca ma omoara. A vrut sa puna mana pe icoana Maicii Domnului mare si n-a putut s-o ia. S-a repezit si… pe burta, cu pumnii in stomac, a sarit cu picioarele pe mine, m-a batut, m-a chinuit… Ca al mic fugea de-acasa, ala nu l-a mai prins… Si-am zis:

    Ramai langa mama!
    Nu pot, mama, ca simt ca ma omoara.

    Si dormea la un prieten. Dupa ce m-a chinuit atat de tare zice:

    E, pana nu spal cutitu-n tine nu ma las!

    Si ajung la bucatarie. Ca m-a batut asa de tare… Nasul nu mai exista. Aici nu mai era nas.

    La Sfantul Antonie de la Iezeru, am pus nasu’ pe sfintele moaste. Si in clipa cand am pus si am zis: “Sfinte, vindeca-ma, ca eu nu pot sa citesc rugaciuni!”. Ca puneam vata multa si… Si in clipa aia mi s-a lipit nasu’. Mi s-a lipit, gata…

    Sunt incercata, incercata peste firea omeneasca… Poate nici nu trebuia sa spun, da’ eu din dragoste v-am spus dumneavoastra. Ca astea… Il lasam pe Dumnezeu sa ne slaveasca, nu pe noi. Toate chinurile pe care eu le-am spus pe pamant, eu nu mai sunt dincolo luata-n seama. Zice ca zice: Rabda, rabda, rabda, pana la sfarsitul vietii. Asa cum eu mi-am dus crucea, du-ti-o si tu, nu?

    […] Iarasi s-a intamplat o minune cu Cuvioasa Parascheva. Era multa lume, acum vreo doi ani. Si am zis: “Cuvioasa, tare as vrea sa mai intru la tine o data. Dar nu mai pot, decat cu un demonizat”. Si ma opreste staretul de aici de la manastire sa maturam prin catedrala. Matur prin catedrala si ne duce sus, la balcon.

    Si acolo eu, cand o vad pe Cuvioasa, plec genunchii (unde este batuta in mozaic, in icoana) si-i multumesc ca m-a ajutat sa ajung la Sfanta. Si deodata, dupa mine, un tanar. Si zice: Sa-i multumesc si eu si sa ma ierte ca nu pot sa ma duc astazi. Dar eu intorc capul si zic:

    Da’ de ce nu poti tu sa mergi astazi la Cuvioasa?
    Eu sunt bolnav.
    Ce boala ai?
    A… sunt demonizat.
    Hai cu sora, hai cu sora Maria!

    L-am luat de brat, da’ era mai inalt decat mine. Il cheama Modest. L-am luat de brat si am plecat cu el. (…)

    L-am dus la Cuvioasa taras, pe jos. Cand am ajuns la Cuvioasa am zis: “Maica Domnului, numai Tu ma poti ajuta! Ridica-l!”. Cand am zis “Ridica-l!”, stiti cum?! Uite-asa-ntr-o clipa era ca plopu’, sus. Si am pus mana pe spatele lui si s-a dus peste Cuvioasa Paraschiva, asa si am zis: “Multumeste!”. Si a facut crucea dreapta si a multumit.

    Si eu ce doream?! Va spun sincer, dorinta mea era ca eu ziceam: “Cuvioasa Parascheva, tare-mi doresc sa-ti pup diadema, coroana”. Si ce credeti?! Eram mititica si nu ajungeam pe asta… Si am pus mainile si am sarit sus, pe masa. Mereu spun la toata lumea: Ce curaj! Cum de acel arhiereu care o pazea nu mi-a zis nimic? M-am ridicat, mi-am facut sfanta cruce si am zis: “Cuvioasa, iti multumesc, ca doream din suflet sa-ti pup diadema.” I-am pupat-o, era noua si… asa… si… am pus mana prima data cand am venit. Era moale, moale, moale. “Cuvioasa, tu esti vie!” ii spuneam. Zic: “Tu m-ai scos din toate incurcaturile.”

    Si multe, si multe… Atatea bucurii duhovnicesti mi-a dat Dumnezeu, ca nu le merit. Nu le merit… Nu merit nici sa calc pamantu’, nici sa ridic ochii sus, la cer, cate minuni se intampla cu noi pe pamant, sa stiti…

    (Maria, Bucuresti)

    Alta vindecare minunata

    Cam in ’94 fetita a fost in coma si era tot asa, in ajun de Cuvioasa. Si cand am ajuns la Spitalul Sfanta Maria am ajuns noaptea (m-a ajutat cineva si am ajuns cu masina) si aici facea convulsii, ca era intoxicata. Luase niste pastile, nu stiu ce-a-nghitit ea din greseala (avea cinci ani). Eu eram la cules de struguri.

    Si cand am venit noi, tot timpu’ ne rugam (noi suntem credinciosi). Si era ajunu’ Cuvioasei, deci a doua zi era ziua Ei. Si toata noaptea… cand am ajuns, deja facea convulsii, facea spasmele alea, cum fac ei, spume la gura si-mi era frica. Si-atuncia i-a pus o perfuzie. Deja o legase, ca putea sa moara. Si-mi era frica. Si-am zis: “Doamne, de ce face asa?”. Si-a zis: “Doamna, poate sa se-ntample orice”. Si-atuncia s-a mai linistit. Tot ma rugam la Cuvioasa. Si am zis: “Cuvioasa, scap-o Tu, ca iti fagaduiesc ca o voi da s-ajunga maica, dac-o vrea”.

    Sa stiti ca toata noaptea am stat in genunchi, ca trebuia s-o pazesc, c-avea perfuzia la cap si-am pazit-o toata noaptea. Si si-a revenit. Deci, a doua zi pe la 4-5 trageau clopotele si plangeam si-am zis: “Sfanta cat e de aproape si totusi atat de departe”, ca nu puteam s-ajung.

    Si fetita cand si-a revenit se uita in tavan, de parca ar fi vazut ceva; avea o privire fixa. Si de-atunci, de cate ori vin in Iasi, orice treaba as avea, intai merg la Cuvioasa, ma-nchin si-mi merge foarte bine.

    (Mirela Slatina, com. Popesti, jud. Iasi)

    Sa se-aduca o statie de amplificare

    Am fost la manastire la Cuvioasa Parascheva un grup de noua persoane… Soferul, dupa ce ne-am inchinat, a zis sa mergem la mai multe manastiri. Eram foarte interesata, ca vin din Austria.

    Si ne ducem la manastirea Secu si vine un calugar foarte in varsta si ma intreaba:

    Doamna, de unde esti?
    De unde!? Din Romania!
    Nu, nu, ca este ceva…

    Si se tine dupa mine, stiti cum?! Va spun, m-am spovedit. Am simtit o spovedanie si o impartasanie ce nu mi s-a-ntamplat. Si imi spune:”Ce rugaminte avem?! Am construit o manastire si am dori pentru aceasta manastire sa se-aduca o statie de amplificare. E o manastire foarte mare si nu se-aude… Vine lume multa. Ajutati-ma!”. Am zis: “Parinte, eu vin din Austria, da’ e scump sa cumpar o statie de amplificare”. Stiti ce-mi zice? “Doamna, eu va dau binecuvantare. Cand ajungeti in Austria, scrieti-mi!”. Zic: “Bine. Eu va scriu si ma interesez”. Dar eu stiam ca nu am posibilitate, ca e foarte scumpa.

    Ce credeti dumneavoastra? Ajung in Austria, vorbesc cu baiatul, nu se rezolva. Primesc vinerea, ca tin post, o scrisoare de la parintele. Imi zice: “Sunt atat de fericit ca mi-ati rezolvat cu statia!”. Dar eu nu i-am scris ca rezolv, eu i-am scris ca incerc sa vad ce pot sa fac.

    O neliniste, o suparare… Zic: “Acest calugar a inteles ca eu ii trimit si el asteapta. Ce ma fac?”. Era vineri si eu eram disperata. Dau telefon la toti.

    Ma rugam intr-o biserica catolica, termin rugaciunea si ii povestesc preotului tot. Zice: “Doamna Maria, stati linistita, ca la catedrala cealalta s-a montat o statie noua, moderna si toata statia e luata jos”. Extraordinar! Cine era mai bucuros ca mine?

    Mergem cu baiatu’, luam statia. Zic: “Vreau s-o trimit de Craciun”. Dupa ce-mi trimite parintele scrisoarea zice: “Suntem atat de bucurosi! Si hramul manastirii e Cuvioasa Parascheva”.

    (Maria, Plesa Fagaras, jud. Brasov, acum in Austria)

    Singura, se ducea la Sfantu’ Gheorghe inapoi…

    Este un domn, il cheama Corneliu, fecior de preot, a invatat la Liceul Sadoveanu. Si in timpul ala, la Mitropolie se faceau reparatii, ca s-a daramat. Si provizoriu au dus-o pe Sfanta la Sfantu’ Gheorghe, aici, in curte. Si dupa ce s-au terminat reparatiile, Corneliu, de care va spun, si cu Cotescu, baieti de preoti, credinciosi, au luat-o pe Sfanta de la Sfantu’ Gheorghe, pe umar si o aduceau aicia (in catedrala – n.n.). A doua zi dimineata, singura, se ducea la Sfantu’ Gheorghe inapoi. Trei zile la rand.

    Pana n-au venit niste calugari credinciosi, n-a vrut sa stea. Ati inteles ca ea nu accepta pe oricine.

    Tot el mi-a spus ca atunci cand era seceta mare o luau pe umeri si n-ajungeau in Piata Unirii (in centrul Iasiului – n.n.) si… ploi torentiale… El mi-a spus.

    Cu copiii mei a facut minune ca i-a atras la credinta. O doamna disperata a apelat la medici, fara nici un rezultat si Sfanta Parascheva a vindecat-o de cancer.

    Cea pe care o avem noi aici, Sfanta, nu valoreaza echivalentul ei cu aur sau cu briliante.

    (Elena Georgica, 78 ani, economista, Iasi)

    Am vazut demonizati vindecati

    Cand am fost la racla, am vazut demonizati vindecati la Sfanta. Asta e ceea ce am vazut eu cu ochii mei. Si cum diavolii marturiseau pe Hristos prin demonizati.

    (Parintele Isidor, Manastirea Sfanta Treime, Bals, jud. Olt)

    Mi-am dat seama ca a fost o minune a Sfintei

    Dadeam admiterea la facultate si era un timp foarte scurt, vreo doua saptamani, pana la examen. Si, practic, nu aveam timp sa invat toata anatomia sistemului nervos, care era foarte complicata. Si m-am dus la Sfanta si m-am rugat cu lacrimi in ochi: “Nu-mi trebuie nimic. Descult sa fiu, dar sa intru la facultate”.

    Si intr-adevar, am rugat-o pe Sfanta, daca-mi da ceva din sistemul nervos, sa-mi dea maduva spinarii. Si unul din subiecte, cand am intrat la examen, a fost maduva spinarii. Atunci mi-am dat seama ca a fost o minune a Sfintei Parascheva.

    (anonima, Iasi)

    Ce pacate l-or fi apasand…

    Parintele Onufrie, fiind aici la Mitropolie, s-a dus in fata. Si tocmai o bagau in biserica pe Cuvioasa, cand un preot a zis: “Parinte, ia-o ca o scap. Si parintele cand a luat-o era usoara ca un fulg. Se gandea dansul ce pacate l-or fi apasand pe celalalt de se facuse atat de grea.

    (Melania Todirica, Bacau)

    A avut un cancer si a vindecat-o

    Stiu o doamna care vine in fiecare an la Sfanta pentru ca a avut un cancer si a vindecat-o. Cu credinta…

    Pe 4 august 1950, cand m-am nascut eu, in curtea bisericii erau foarte multi trandafiri. Si au ramas intacti. Incolo, tot a batut gheata si-aici n-a batut. Stiu asta de la parintii mei.

    (Georgeta Buzdugan, Doroscani, com. Popesti, jud. Iasi)

    Era… racnetul de pe lume

    Am avut un baiat care, intr-o fractiune de secunda, si-a scos un ochi. Jucand fotbal, a venit cu ochiul intr-un nod de sarma si i-a smuls globul ocular. A mers la medic, l-a operat. Era… racnetul de pe lume… Cand am iesit de la spital racnea in gura mare. Am zis ca alta speranta si alta sansa n-am. Hai s-ajungem pana la Sfanta.

    Si am ajuns acolo, plangand, langa racla ei si rugandu-ma, ca orice parinte, pentru copil. Si i-am spus si lui: “Pune capusorul acolo si roaga-te ca sa dea Dumnezeu sa-ti treaca, sa faca minune Sfanta”.

    Si… ne-am inchinat, am iesit din sfanta biserica. Si cand am iesit, pe scari, baiatul dintr-o data s-a luminat si zice: “Mama, nu ma mai doare”. Si nu l-a mai durut nici in ziua de astazi.

    Si fata mi-a fost bolnava de stomac si a vindecat-o. Eu sunt vaduva de 18 ani, dar… minuni mari sunt astea, cand ai atatea necazuri si treci peste ele. Le vezi. Le simti. Si o simti ca este aproape de tine. Este aproape.

    (Floarea Asavoaie, Cotnari, jud. Iasi)

    Nu m-am mai operat

    Aveam un fibrom si trebuia sa ma operez a doua zi. Si seara am venit la Sfanta pentru prima data si a doua zi nu m-am mai operat. Si am scapat de operatie. Dar eu, pacatoasa n-am fost recunoscatoare. Si Sfanta m-a vindecat. N-am mai avut nimic pana-n ziua de astazi.

    (Adela, Botosani)

    Locul meu nu mai este aici la tine

    Am avut o icoana acasa. Acu’ sase ani de zile am luat-o, cu Cuvioasa Parascheva, da’ mare, asa… Si-am visat sambata noaptea spre duminica cum parca lacrama. Si-am zis: “Da’ de ce, Cuvioasa, plangi?”. Zice: “Ca locul meu nu mai este aici la tine. Du-ma unde s-a facut biserica asta noua, aici, la Porcova”.

    Si eu acuma, ce sa fac? Zic sa vorbesc cu parintele nostru, din parohia noastra. Zice sa ma duc la protopop. Si i-am spus: “Parinte, uite, asa si-asa…”. Zice: “Mergi s-o duci!”. Zic: ‘Parinte, eu nu pot sa merg s-o duc. V-o donez dumneavoastra s-o duceti”. I-am dat si un pachet de tamaie.

    Zic: “Daca ea s-o cerut acolo…”. Acolo era hramul bisericii si ei n-aveau icoana. C-acu’ se sfinteste. Era hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva.

    Da’ parintele o zis asa: “Mata’ ai visat pe Cuvioasa, da’ eu am visat pe Mantuitorul Iisus Hristos. Zice, Vezi ca va veni cineva sa-ti doneze o icoana. Tot in aceeasi noapte”.

    Si eu am avut multe necazuri, dar Cuvioasa m-a ajutat. Am 40 de ani de cand vin la Cuvioasa.

    (Paulina Ticau, com. Falciu, jud. Vaslui)

    Nu, ca eu de-aicia nu plec!

    Anul trecut am venit in autocar de la Galati, cu o doamna, Maria, care s-a operat la mijloc, undeva. A stat sase luni de zile in spital. Verisorul ei a operat-o, fiind medic.

    Si cand s-a externat, a zis: “Eu nu vreau sa ma duceti acasa, decat daca ajung la Cuvioasa Parascheva”. Si soferul care trebuia s-o ia cu masina a zis: “Ei, asta-i buna! Dupa ce ca-i tarziu, unde ne mai intindem?”. “Nu, ca eu de-aicia nu plec!”

    Si-atunci cand s-a dat jos din masina in fata Mitropoliei, s-a simtit mai bine si-a-nceput sa mearga. Si pentru ca era Mitropolitul Daniel la slujba, cand a ajuns in fata sfintelor moaste, fiind inconjurata de un grup, a zis ca nu a stropit-o si pe dansa cu aghiazma. Si-atunci a strigat si a zis: “Prea-Sfintia Voastra, va rog sa ma stropiti si pe mine cu sfanta aghiazma!”. Si cand a plecat, a urcat singura-n masina (acolo unde e operata are o proteza de plastic) si spunea ca atunci cand a venit la control, dupa trei luni de zile, nu a recunoscut-o verisorul ei care a operat-o si tot o ocolea.

    I-a zis: “Eu am crezut c-ai murit, ca n-ai mai dat nici un semn de viata. Dar ai murit si-ai inviat”.

    (Tincuta Mandea, Galati)

    (Dr. Iuliana Bancescu, articol din volumul Crestinismul popular, intre teologie si etnologie, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2007)

Leave a Reply

%d bloggers like this: