Dăruind iubire, dăruim existență de sine

Dăruind iubire, dăruim existență de sine

|
03/06/2019
|
0 comentarii
|

Sentimentul existenței de sine apare la doi- trei ani și se dezvoltă în principal cu ajutorul încrederii primite din partea părintelui. Alăptarea este primul act care îl ajută pe prunc să dezvolte o relație bazată pe încredere, spune preotul și psihologul Filoteos Faros.

Iubirea și susținerea părintelui îl ajută pe copil să îndrăznească să se afirme. Uneori apare o tensiune cauzată de proasta înțelegere a iubirii, încercarea de control, valabilă de altfel și în căsătorie sau prietenie. Cu ajutorul unei atitudini relaxate, construind o relație bazată pe libertate și stabilitate, copilul poate găsi echilibrul între colaborare și îndărătnicie, va învăța să își afirme voința liberă în acord cu celălalt. Excesul crează dizarmonii, prea multă restricție dar și prea multă libertate neargumentată îl poate duce pe copil într-o zonă de nesiguranță, plină de îndoieli.

Din păcate astăzi suntem prinși în rețele care subminează simțul existenței de sine în ideea de a construi noduri valabile pentru structura lor. Existența de sine și mai ales inițiativa, care în mod firesc ar trebui să apară din interior, sunt formatate spre a fi rescrise în numele unor idealuri ce sunt imprimate adeseori sub presiune sau prin manipulare. Iubirea necondiționată este cea care vindecă, conturează și întărește personalitatea în formare în fața provocărilor vieții.

Fără puterea existenței de sine și fără a cunoaște frecvența independenței vom deveni inevitabil conformiști, captivi într-o anumită rețea.
Dar viețuind unul cu altul în iubire imprimăm copiilor un mod de ființare din care vor lua putere spre a face față complicațiilor și presiunilor societății, spre a căuta soluții de afirmare a adevăratei lor existențe de sine.

Gânduri pe marginea unei lecturi din Filoteos Faros

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *