Între asasinatul terorist islamic și asasinatul jurnalistic - Sau cum se ucide fără a omorî

Între asasinatul terorist islamic și asasinatul jurnalistic – Sau cum se ucide fără a omorî

|
08/01/2015
|
5 comentarii
|

“Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32)

“De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.” (I Corinteni 13:1)

“Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.”  (Matei 10:28)

iamcharlie

Libertate de expresie vs. crimă religioasă. Iată tema care a divizat ieri și astăzi Europa și lumea întreagă.

Ce este crima? Să omori un om, ar spune cineva. Este avortul o crimă? Nu, ar spune cineva. De ce? Fiindcă copilul înainte să se nască, legat fiind încă cu cordonul ombilical de mama sa, nu este om. După ce se naște este om și trebuie prețuit. Dar cu cordonul ombilical încă atașat de corpul său și al mamei sale nu este om și uciderea lui nu este crimă.

Sau poate că este om și înainte dar, dacă de exemplu are o infirmitate, poate fi omorât și părinții săi nu sunt criminali, fiindcă nu puteau lăsa copilul acela să se nască și să trăiască așa, cu o infirmitate a trupului. Să ucizi un copil cu o infirmitate nu este o crimă. Un copil cu o infirmitate nu este om, cum ar spune cineva. Nu un nazist sau un darwinist social, ci un om al timpurilor noastre. Un om cu libertate de expresie. Nu numai că are libertatea să exprime acest lucru, dar este și legal să acționeze conform acestei idei. Adică își ia fiica sau soția de mână și să o conducă la clinică pentru fi ucis copilul care are o infirmitate. Care astfel nu poate fi om.

Dar există infirmități ale trupului și există infirmități ale minții și ale inimii. Ca orice infirmitate, poate fi înăscută sau poate fi dobândită.

Un neadevăr este o infirmitate. Este prizionierat într-o lume a întunericului și a ignoranței. Acolo unde este întuneric este moarte. Un om întunecat este un om mort. Un om care răspândește neadevăruri și convinge alți oameni de acele neadevăruri este un criminal.

Să ceri copiilor dintr-o religie să trăiască zi de zi într-o țară în care, în numele libertății de expresie, la fiecare colț de stradă le sunt batjocorite credințele și tradiția familiior în care s-au născut și cresc, este o crimă. Să te aștepți ca acei copii să nu fie loviți din cauza asta fiindcă tu ai dreptul să le caricaturizezi public, nu este numai o lipsă de empatie, dar este de-a dreptul criminal. Dacă adolescenții musulmani, rușinându-se zilnic de faptul că religia lor este în mod constant asociată pe nedrept, la modul general, cu crimele terorismului, se vor dezice de propria religie, asta nu este altceva decât propagandă a unei religii împotriva altei religii.

Fiindcă numai o religie poate lovi în altă religie. În cazul de față avem o religie violentă verbal, dar cu fantastică putere de răspândire și influență, presa, o religie a dreptului  “libertății de exprimare”. Un drept abuzat peste măsură. Religia în numele căreia în fiecare zi se scriu epistole și cărți sfinte și caricaturi de propagandă, asemeni celor răspândite de naziști și comuniști împotriva dușmanilor ideologici.

Presa își permite astfel de lucruri nu fiindcă are disernământul responsabil al libertății ci tocmai fiindcă nu mai are nicio noțiune a ce este bine și ce nu, ce este moral și imoral. Nu mai are moralitate, ci doar un schelet firav, cu urme încă urât mirositoare de țesut în putrefacție, urme ale jurnalismului de calitate, la modă în alte epoci.

Astăzi presa supraviețuiște prin scandalizare, prin apelul la emoții și la patimi josnice, prin apel la ură, la senzațional, la curiozitate de bârfă, prin intruziuni în spațiul intim al persoanei. Presa înconjoară zi de zi publicul ei, ca într-o pânză de păianjen, cu jumătăți și sferturi de neadevăruri, cu întuneric. Presa ucide zi de zi și este vinovată fără vină. Este vinovată “între cei morți liberă” fiindcă s-a umplut de rele sufletul ei. (Psalmul 87:4)

Și ca un cadravu atrage mâncătorii de cadavre și hienele și muștele și bacteriile.

Nu doar terorismul ucide. Și nici terorismul nu ucide întotdeauna. Este de ajuns să dai un telefon poliției în timpul unei coferințe despre libertatea presei și să spui că cineva a pus o bombă în clădirea conferinței. Nu vor lua oare conferențiarii o pauză de vreo două ore până este verificată amenințarea? Nu este asta o formă de teroare?

Teroarea generează disensiuni, temeri, scepticism pentru cel de lângă tine. Suspiciunea că cel diferit este un pericol, o amenințare, îți invadează spațiul propriu cu simpla prezență, cu simpla existență undeva, acolo, în alt cartier, în alt oraș, în altă țară.

Dar oare când cotidianul Adevărul publică un video cu un titlu minicios despre un preot “care binecuvintează o casă contra-cost” nu a creat disensiune? Temeri? Suspiciune? Oare cei care au văzut articolul respectiv, nu vor avea inima mai strânsă data viitoare când le bate preotul la ușă?

Și asta de ce? Fiindcă un adolescent întârziat a avut “libertatea” să răspundă la ușă, să filmeze, și să ia la întrebări preotul. Și fiindcă preotul a răspuns cu foarte mult bun simț, cotidianul adevărul și-a permis, în numele libertății de expresie să afirme lucruri neadevărate fiindcă, nu-i așa, titlul își citesc mulți, puțini se uită și la un video, și și mai puțin gândesc și judecă cu capul lor.

De aceea, cred, crima nu începe cu apăsatul pe trăgaci. Poate începe și cu apăsatul pe “trăgaciul” pixului.

Sursă foto.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Vlad

    “În cazul de față avem o religie violentă verbal, dar cu fantastică putere de răspândire și influență, presa, o religie a dreptului “libertății de exprimare”. ” Confunzi un drept fundamental cu o religie, ceea ce e trist. Si da, este si trebuie sa fie puternic aparat pentru ca este atacat de oameni care nu inteleg ce presupune libertatea de exprimare si folosesc notiunea dupa bunul plac (e ok sa favorizezi o religie intr-o institutie a unui stat laic, dar nu e ok s-o critici nici macar in afara institutiilor statului). Pardon, musiu, dar o publicatie este doar un bun pe piata presei, deci nu are treaba cu buzunarul si cu viata ta daca nu vrei sa aiba. Poate biblia spune ca sunt un nemernic care o sa arda intr-un iezer de foc pentru vesnicie, poate coranul zice ca merit sa fiu impuscat in cap etc. Nu imi pasa. Deloc. Si nici nu ar trebui.

    • Era o figură de stil.

      • Vlad

        Sunt socat. Ai raspuns pentru probabil cea mai irelevanta zecime din comentariul meu…

        • Asta este.

          • Vlad

            Tocmai te-ai discreditat singur. N-are rost continuarea discutiei cat timp recunosti cat se poate de direct ca eviti argumentarea punctelor gaunoase din articolul tau (si sunt multe si grave).