Cum se comportă copiii în biserică?

Cum se comportă copiii în biserică?

|
04/04/2019
|
0 comentarii
|

 

„Un prunc dus la biserică este oglinda sufletului mamei!” spunea părintele Vasile Antonie Tămaş. Urmând îndemnul lui Hristos îi ducem pe copiii în comunitatea liturgică, îi pregătim pentru Sfânta Euharsitie, îi împărtășim.

Ce facem dacă un bebeluș strigă tare în biserică în mod repetat? Este delicat dar oamenii nu se adună la biserică să audă cum striga bebelușii, ci pentru a se ruga împreună. Mamele au datoria să poarte grija acestora, un bebeluș hrănit, schimbat și îngrijit bine are premisele de a fi liniștit în timpul slujbei . Bineînțeles, contează de la caz la caz, dar o mamă de bebeluș își cunoaște în timp copilul și poate sta în biserică atâta timp cât îi permite datoria ei de mamă. Când copilul are nevoie de ea, iese puțin , rezolvă problema și poate reveni.

O altă problemă este alergatul copiilor prin biserică. Ce facem în acest caz? Biserica nu este hipodrom. Copiii sunt spontani și nu putem să controlăm întotdeauna ceea ce vor face dar putem stărui în a îi învăța cum ar trebui să se comporte în biserică. Un copil care nu învăța ce e Biserica nu va avea nici respect pentru cei din jur. De ce la un concert nu ne putem lăsa copilul să alerge printre rânduri? El trebuie să știe că acela este un loc de rugăciune, că va alerga mai târziu afară cu copiii. Dacă nu are răbdare, mai stăm în biserică, mai ieșim cu el, putem alterna momentele. Dar cu cât va învăța de mic, cu atât va fi mai ușor. Asta o arata familiile care au trecut deja frumos prin aceasta etapă.Mama este ca un duhovnic pentru puiul ei și copiii învață din exemplu.

„Sunt permise jucăriile în biserică? Băieţelul meu ia mereu cu el câte una” întreba o mamă într-o discuție. Se pot lua jucărioare care nu deranjează în jur, care nu fac gălăgie. Multi părinți le aduc cărticele, caiet de desenat dar din experiență s- a văzut că daca le dai în biserică mașinuțe, de exemplu, copiii se vor aduna grămadă pe ele și nu mai pot fi temperați. Mai bine o carte cu imagini, ceva cu Viețile sfinților pentru copii, care au si imagini adecvate vârstei lor. Iarăși depinde de la caz la caz.

Ce facem dacă copilul vrea să deseneze, să scrie pe icoane. Se întâmplă și există tendința de a nu acorda importanță acestui aspect. De obicei în biserica avem icoane pictate, dacă se mâzgălește cu carioca o asemenea icoană este foarte greu de restaurat.Dar și daca nu ar fi pictată, de ce trebuie să stea cineva să șteargă după copiii noștri?Este ca și cum ar merge în vizită în casa cuiva, ar avea liber desenat pe ușile si pereții gazdelor? Mă îndoiesc.

Educația ține în primul rând de o bună creștere. Iar o mamă care are copiii mici știe că datoria ei principala este copilul, nu are datoria să stea cu ceasurile în biserică. Se poate face, de exemplu, cu rândul, o duminică soțul să încerce să degreveze mama pentru a putea să stea mai atent la slujba. Biserica este o comunitate și trebuie să susținem toți cei ce formăm comunitatea, să constribuim la păstrarea unei atmosfere proprii Sfintei Liturghii .

Există părerea că biserica este făcută pentru ca „copilul să se simtă liber” acolo. Este mult adevăr în ceea ce înseamnă cu adevărat libertatea dar libertatea trebuie cultivată, ea nu exclude educația. Ori copiii trebuie să înțeleagă ce este biserica. Biserica are un rost bine determinat de veacuri, nu este un spațiu de socializare, aceasta vine firesc  după slujbă, și pentru copii, și pentru părinți. Și tocmai pentru că nu sunt roboței, ca să stea nemișcați, trebuie să avem tactul și răbdarea să îi obișnuim cate puțin, treptat, chiar dacă ne vom sacrifica puțin de dragul puiului ei. Nu cred că trebuie forțat, cu timpul va înțelege si poate sta mai mult.

Unele comunități au amenajat o cameră, un mic spatiu unde pot sta copilașii mai energici, supravegheați de cineva până la momentul împărtășirii. Important este să se obișnuiască puțin câte puțin si să învețe treptat ce este Biserica. Dacă pentru a nu îi îndepărta pe copii îi lăsăm să alerge prin biserică, tulburăm practic acel scop pentru care oamenii fac un drum până acolo. Este un preț prea mare, întreaga atenție este captată de jocul și larma produsă de copilași. Poate noi suntem obișnuiți și putem face abstracție dar nu la fel stau lucrurile cu alte persoane. Dacă știm că sunt prea energici, putem sta mai aproape de ieșire, se poate conviețui frumos, cu puțin efort.

Oameni dragi, trăim vremuri în care e nevoie să cunoaștem bine pentru ce suntem creștini, ce presupune credința noastră, să ne apăram cu demnitate micile comunități și libertatea de a ne exprima credința cu decență și frumusețe. Da, un prunc dus la biserică de mic este oglinda sufletului mamei și el va deveni și oglinda comunității euharistice în care crește. Rostul de căpătâi al bisericii este rugăciunea, să învățăm ce presupune a ne ruga și să îi protejăm prin educație liniștea sa.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *