"Nu vă temeți, Eu am biruit lumea!" - creștinul în fața secularismului acestei lumi

“Nu vă temeți, Eu am biruit lumea!” – creștinul în fața secularismului acestei lumi

|
19/11/2014
|
3 comentarii
|

Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Auzind aceasta, s-au minunat şi, lăsându-L, s-au dus. (Matei 22:21-22)

Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă, că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus, care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său. (I Timotei 2:1-6)

România are un nou președinte. Președintele este de confesiune lutherană și căsătorit cu o credincioasă catolică. Felul în care a fost ales acest nou președinte, efortul extraordinar depus de românii din disapora, entuziasmul și sacrificiile lor, au impresionat atât românii din țară, cât și, fapt mai semnificativ, întreaga Europă. Într-un efort similar ca timp cu cel al credincioșilor la marile pelerinaje din țară, tineri și bătrâni din diaspora și-au arătat speranța pentru noul președinte și dorința de a schimba ceva pe scena politică. Efortul lor a fost recunoscut, răsplătit și mesajul lor ascultat.

Campania electorală a fost marcată de discursuri naționaliste și de atacuri murdare la identitatea religioasă și etnică a candidatului acum ales președinte. A fost o perioadă tristă din multe puncte de vedere. Implicarea unei părți din ierarhia Bisericii Ortodoxe Române în campania electorală a mâhnit bună parte din credincioși, și a fost folosită din plin de necredincioși pentru întețirea atacturilor la adresa întregii Biserici. Nu se va uita ușor și rănile se vor închide la fel de greu.

Am sperat într-o schimbare, am obținut-o, dar din multe puncte de vedere greul schimbării de-abia acum începe. Noul cadru politic și social va facilita poate schimbări, de mentalitate mai ales, care până acum poate nici nu erau considerate necesare. Putem avea așteptări de la noul președinte, însă doar în limita atribuțiilor unui președinte de stat. Justiție, dezvoltare economică, transparența actului de guvernământ. În rest, totul depinde de noi, restul.

Ce facem noi, credincioșii? Nu putem continua să așteptăm de la guvernanți să facă ei totul pentru noi, în virtutea faptul că, declarativ, suntem majoritari ortodocși. Românii au dovedit capacitatea de a se mobiliza pentru un crez, deși secular. De aceiași mobilizare trebuie să dăm dovadă și noi, credincioșii, în chestiunile care ne privesc direct. Pe noi și pe copiii noștri.

Ca și creștini avem datoria să ne mobilizăm pentru valorile care ne reprezintă și să nu ne rezumăm la simple discursuri împotriva forțelor ideologice care pun presiuni asupra identității noastre. De oriunde ar veni aceste presiuni, din exteriorul țării sau din interior, de pe stradă sau din media, din administrație sau din partea concetățenilor noștri. Nu ne putem plânge la nesfârșit că nu suntem lăsați să trăim creștinește în țara noastră, tradițional ortodoxă. Nu ne putem iluziona la nesfârșit în baza trecutului, ignorând prezentul. Indiferența crescândă a populației majoritar ortodoxe are repercursiunile sale. Simplul fapt al botezului ortodox nu este nici pe departe suficient ca să ne mândrim cu ortodoxia României. Nu suntem toți creștini, nu suntem toți ortodocși, nu suntem toți etnici români.

Biserica Ortodoxă a avut întotdeauna un important rol în istoria românilor, cultural și spiritual, și orice cetățean este dator să îi recunoască acest merit. Dar de aici până la discursuri exclusiviste de tipul “român = ortodox” este cale lungă și se pășește peste o limită a decenței umane. Decență de care însăși ortodoxia ar trebui să dea dovadă în primul rând, dacă credem că ea reprezintă cu adevărat natura umană așa cum a creat-o Dumnezeu și pe care Însuși Fiul lui Dumnezeu și-a asumat-o pentru a o desăvârși.

Suntem datori să răspundem continuelor atacuri din presă îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe, dar tot de datoria noastră este să nu lăsăm discursul să se coboare la nivelul atacului. În același stil puternic ancorat în realitatea zilei al Sfinților Părinți ai Bisericii, pe cât posibil cu aceași deschidere și pregătire culturală, să oferim un discurs care afirmă mai mult decât atacă, care cheamă mai mult decât respinge, care argumentează înainte de a dicta, care mărturisește mai mult decât condamnă.

Educația religioasă în școlile din România este un drept fundamental ca orice altfel de educație. Este însă de datoria noastră ca educația religioasă din școli, oricare ar fi cadrul legal în care se va desfășura aceasta, să fie făcută la standarde dintre cele mai bune. Calitatea manualelor este absolut necesar să fie îmbunătățită. Profesorii de religie să fie conștienți de datoria și responsabilitatea lor. Ni se cere cu atât mai mult nouă, ca părinți, să completăm educația copiilor cu noțiunile și practica credinței noastre. Nu este de ajuns o singură oră de religie pe săptămână pentru formarea unui caracter și a unei educații sănătoase. Părinții sunt datori să ofere exemplul propriu, atât în vorbire cât și în comportament.

Nu putem continua să dăm vina pe stilul de viață alert sau pe presiunile din exterior. Nu au început de ieri și cu siguranță vor continua. Biserica noastră are și ne oferă toate mijloacele pentru a putea face față presiunilor. Lupta nostră nu este în stradă sau pe internet. Este în familie și în inimă.

Televizorul trebuie închis. O casă în care nu este liniște, sufletește și fizic, nu este un mediu proprice pentru ca sufletul copiilor să se așeze și să se sensibilizeze. Calculatorul trebuie folosit cu moderație și discernământ.

Trebuie să luptăm pentru o cultură sănătoasă a copiilor, deschisă spre înțelegerea adâncă a creștinismului și a raportului acestuia cu știința modernă și cultura lumii. Literatura creștină publicată în ultimii ani este considerabilă și accesibilă. Nu avem scuze pentru a nu ne folosi de ea spre folosul nostru duhovnicesc. Avem datoria ca pentru orice cuvânt, credință, opinie sau faptă să avem justificare în Scriptură și în Sfinții Părinți. Dar pentru aceasta e necesar să cercetăm scrierile care ne definesc credința și tradiția. Orice creștin este dator să aibă în casă, pe lângă locul pentru rugăciune cu icoanele Mântuitorului, ale Născătoarei de Dumnezeu și ale sfinților, o bibliotecă, după puterea fiecăruia, din care să se hrănească duhovnicește.

Creștinul trebuie să caute mântuirea lui și a aproapelui său, și asta este lupta pe care o ducem cu toții. Ea nu a început ieri și nici s-a schimbat ceva fundamental odată cu schimbarea președintelui țării. Este de datoria noastră să înțelegem întreaga realitate, de la familia noastră, la națiunea din care facem parte și toată lumea, prin prisma acestui adevăr fundamental: că trăim pe acest pământ pentru a ne mântui și a ne iubi unii pe alții.

“În sfârşit, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare. Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii, și încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii.” (Efeseni 6:10-18)

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Integru

    Ar trebui să postați mai mult (au fost câte 2-3 zile, în care nu ați postat nimic pe pagină)! Iertare dacă nu am luat în considerare și alte probleme cu care vă confruntați. 🙂

    • Integritate înainte de cantitate. Și asumarea identității. 🙂

  • Integru

    Oricum, vă apreciez ft mult. 🙂