Creaționism, Intelligent Design, evoluționism - conflicte și confuzii (II)

Creaționism, Intelligent Design, evoluționism – conflicte și confuzii (II)

|
20/06/2014
|
0 comentarii
|

dincolo

În postarea anterioară am vorbit în mare despre evoluționism și de ce cred eu, alături de mulți alții, că este mai mult decât o teorie științifică, fiindcă are și o componentă metafizică ce o aproprie și pune în aceiași categorie cu religiile.

În particular, o aduce în conflict cu creaționismul.

Creaționismul este un concept destul de larg, care poate cuprinde o multitudine de versiuni și scenarii ale creației. În principiu este ideea că Universul vizibil, material, este creația ex nihilo a unui Creator necreat.

Pe nedrept, este cu precădere asociat cu o formă de fundamentalism creștin, mai ales cel din Statele Unite, acolo unde dezbaterea este mai aprinsă, și “teoria științifică” evoluționism este judecată în tribunal. Atât de științifică este.

Dar creaționismul precede cu mult fundamentalismul protestant. Deși unora le place să creadă că Sfinții Părinți au vorbit metaforic despre cele 6 zile ale creației, majoritatea, dacă nu chiar toți, s-au referit concret și de multe ori literar la săptămâna creației. Deși primele capitole ale Genezei au și aspecte non-literare, Biserica a înțeles dintotdeauna, fără prea multe complicații de discurs, creația ca fiind un fapt supranatural derulat pe parcursul unei perioade foarte scurte timp.

Abia după ce teoriile moderne legate de evoluția Universului și a vieții pe pământ au început să ia viteză și să fie acceptate, interpretările Genezei au început a fi “acomodate” cu noile viziuni. De cele mai multe ori dintr-un complex de inferioritate disciplinar, fiindcă succesele științelor au fost folosite pentru un triumfalism nătâng al unora ce aveau impresia că atracția electrostatică “îl scoate pe Dumnezeu din ecuație”. Vederi limitate ale unor oameni limitați.

Șarpele care vorbește

Ideile preconcepute sunt normale. Ideile preconcepute neconștientizate sunt periculoase și îl țin pe om în ignoranță. Ignoranța certitudinii inconștiente și incapabilă de a-și înțelege limitele.

Mulți vorbesc despre “contradicțiile” și “absurditățile” din Biblie cu atâta singuranță și superficialitate. Au impresia că lucrurile pe care le știu ei ca fiind “firești” și “posibile”, sunt posibile și firești fiindcă așa este de când se știu ei. Iau realitatea în mod gratuit, ca și cum legile Universului au fost fie inventate de ei, și ei au stabilit limitele posibilului.

Îngustimea minții și a imaginației reflectă incapacitatea sau nedisponibilitatea lărgirii propriului orizont. Ne limităm la ce știm, ca nu cumva să aflăm ceva nou ce ne-ar pune în pericol poziția centrală în propriul for, interior sau nu.

Poate un animal vorbi? Dacă un papagal poate scoate sunete inteligibile pentru om, de ce nu ar putea și alt animal? Fiindcă nu are fizionomia necesară? Dar biblia nu e tratat de fiziologie. Nu spune cum arăta acel șarpe, ce mărime și ce anatomie avea. De ce să ne grăbim să folosim o fotografie digitală a unui șarpe de astăzi ca să vizualizăm șarpele de care vorbește Biblia? Nu arată asta o îngustime a orizontului?

Ba eu cred că da.

Ontologia creaționismului

O ontologie afirmă lista lucrurilor care există, tipurile de lucruri care există, și ce se poate spune despre ele (ontologie + ideologie). Creaționismul, spre deosebire de naturalismul materialist, afirmă că toată materia este creată și că există un creator. Asta este ontologia, în particular, creștină.

Absurditatea criticii creaționismului este, de multe ori, aceea că se face de pe poziții materialiste. Adică presupunând din start creaționismul ca fiind fals. De exemplu:

P1. Materialismul este adevărat. Nu există nimic supranatural.
P2. În natură nu observăm șerpi vorbitori.
P3. Biblia vorbește de un șarpe vorbitor.
C. Biblia este falsă.

Acest tip de raționamente, efectuate de multe ori inconștient, arată gradul de îndoctrinare ideologică al societății de azi. Mii de filme și cărți de popularizare au format imaginația comună într-un șablon de gîndire materialist, ateist. Chiar și oamenii care mărturisesc credința lor în Dumnezeu, în multe aspecte acționează și reacționează ateist, prin prezumții și afirmații preluate inconștient peste tot.

Ideologia materialistă

Ideologia materialismului, la modă de câteva secole, este acum impus și predat în școli și în media. Atât de adânc încât pe de-o parte cei credincioși își distorsionează crezul pentru a se potrivi cu “dovezile științifice”, iar de cealaltă parte, este hrănit egoul debil al celor care au pregărire în științe prin emisiuni de Discovery Channel și lecturi de almanah anticipația sau National Geografic.

Lucrurile sunt certe, sigure, dovedite, dincolo de orice îndoială, consensul este unanim, nu e nimic de dezbătut, dar doar la televizor, pe scenă sau în cărțile de popularizare. Adică tocmai în mediul în care nu există pic de rigoare științifică, în care limbajul este inexact, “pe înțelesul tuturor”, și acolo unde tonul și hotărârea cu care sunt exprimate propozițiile sunt singurele criterii ale adevărului. Adică exact ca în politică sau ca în întruchipările bisericilor din evul mediu, cu preoți și credincioși îndoctrinați și ignoranți.

Hoarde de “raționaliști” se încântă și își cântă în inimă cântecul negației și al ignoranței: “nu există dovezi, nu există Dumnezeu”. Internetul a dat micului credincios ateu “aminul” de care avea nevoie pentru a-și exprima aprobarea și acordul tacit și negândit: like, +1, thumbs up!

Ateul dreptcredincios îți va spune pe nerăsuflate că nu există nicio dovadă că există Dumnezeu sau că nu există nicio dovadă că Dumnezeu a creat Universul. Dacă îi răspunzi că legile fizici și inteligibilitatea Universului sunt o dovadă, va nega. Nu e de acord. De-asta nu există nicio dovadă, fiindcă el nu este de acord cu acea dovadă. Fiindcă nu poate vedea și nu poate accepta. Fiindcă dacă ar accepta, ar trebui să facă ceva, să se schimbe, să își pună probleme, să renunțe la sentimentul confortabil că nu este dator cu nimic nimănui și că nu este responsabil față de sine.

Va nega. Și va spune că nu are nevoie. Că poate fi bun și fără religie sau Dumnezeu. Bun după criteriile lui. Ce înseamnă să fi bun într-un Univers material rece și fără niciun scop? Înseamnă orice. Oricât de puțin. Fiecare cu ce-l duce capul.

Ideologia materialistă este comodă, cu excepția cazului în care duce la depresie și moarte. Dar până acolo fiecare poate face ce vrea și doar asta trebuie învățați copii în școală. Moarte, nimic, boală, relativism. De acolo venim, și într-acolo ne îndreptăm.

Sursă foto: Cornel Pufan

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.