Ce semnifică ramurile de tei și nuc de la Rusalii?

c18026fcb5cd3ba4191c2da56e9b53b5_XL

Ce semnifică ramurile de tei și nuc de la Rusalii?

|
18/06/2019
|
0 comentarii
|

În duminica ce tocmai a trecut toate bisericile ortodoxe a sărbătorit Rusaliilor, ziua de naștere a bisericii, când Duhul Sfânt s-a pogorât peste mulțimea apostolilor în chip de limbi de foc. Se întâmpla la Ierusalim cu exact 1986 de ani în urmă, la 50 de zile de la Învierea Domnului.

În Duminica Rusaliilor, Sfânta Liturghie este continuată de o slujbă specială numită „Vecernia plecării genunchilor”. Exact ca la momentul epiclezei, preotul îngenunchează însoțit de credincioși și în chip smerit se roagă pentru a fi cu toții vrednici de harul Sfântului Duh. Acum sunt binecuvântate și ramurile de nuc și tei aduse la biserică.

Slujba este compusă din şapte rugăciuni de binecuvântare care se încheie prin stropirea ramurilor cu aghiasmă. Tradiția binecuvântării ramurilor se întâlneşte în patriarhia ortodoxă a Ierusalimului, a Antiohiei și în Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, conform siteului Doxologia.

În secolul al IV-lea la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o slujbă de noapte iar dimineața se făceau două slujbe, una pe Golgota iar a doua pe Sion, locul unde s-a coborât Duhul Sfânt peste apostolii ce se rugau. După-amiaza se ținea o slujbă și pe Muntele Măslinilor, în amintirea Înălțării Mântuitorului.

Fundamentul scripturistic al sărbătorii îl găsim în Faptele Apostolilor: „Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Faptele Apostolilor 2, 4).

Astfel preotul prin rugăciunea de binecuvântare și stropirea cu agheazmă sfințește ramurile de tei și nuc spre folosul credincioșilor și în amintirea limbilor ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt lucrător în apostolii ce au plecat apoi în toate colțurile lumii. Nu sunt cinstite ramurile vegetale ci Duhul Sfânt și bucuria pogorârii harului său peste Biserică.

În satul românesc arhaic, țăranii păstrau ramurile uscate și împodobeau uşile, ferestrele și icoanele casei. Acestea fiind binecuvântate trebuie să fim cu grijă și să nu le aruncăm pur și simplu la gunoi după uscarea lor, ci să le ardem, să le lăsăm pe o apă curgătoare sau să le îngropăm într-un loc curat.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *