Cazul Iulia Ionescu - un motiv în plus pentru educația religioasă în școlile publice

Cazul Iulia Ionescu – un motiv în plus pentru educația religioasă în școlile publice

|
17/02/2014
|
9 comentarii
|

Scoala_si_biserica_de_lemn_din_Cidreag

Orice acțiune a noastră, chiar și cu cele mai bune intenții, fără discernământ, nu poate avea un deznodământ bun.

Educația este esențială pentru o decizie corectă. Iar educația religioasă este esențială fiindcă credința este un aspect extrem de important în viața noastră. Iar pentru cei care îi înțeleg adevărata valoare, credința este cel mai important aspect.

Cei care nu numai că nu îi recunosc valoarea, dar au o aversiune personală împotriva credinței altora, vor face orice și vor găsi orice motiv ca să pună pe seama credinței toate relele din lume. Și asta doar din cauza unei inabilități de a cântări cum trebuie toate aspectele problemei.

Eliminarea educației religioase confesionale din școlile publice are ca motiv exclusiv eliminarea religiei din peisajul public al societății. Sub pretextul responsabilității exclusive a părinților pentru educația religioasă, se dorește a se pune pe seama unor oameni, de cele mai multe ori nepregătiți pentru o asemenea sarcină, greutatea unui subiect foarte dificil și delicat.

În contextul actual al societății românești, se ignoră voit faptul că părinții noștrii au fost în mod intenționat și abuziv privați de o educație sănătoasă. Mai mult, au fost îndoctrinați de un sistem pe față agresiv față de valorile spirituale.

Astăzi, în aceiași notă, presa este agresiv împotriva spiritualității, direct sau indirect. Direct prin exacerbarea scandalurilor în care sunt implicați preoții și ierarhii, și indirect prin manipularea și dizolvarea simțului etic al populației, prin divertismentul și subcultura servite zilnic de media scrisă și TV.

Cum ne educăm copiii

Educația “seculară” este profund schizoidă și profund contradictorie. Pe de-o parte se împinge la extrem libertatea copiilor de a decide pentru ei înșiși în chestiuni “normale” cum ar fi sexualitatea, orientarea sexuală, mai nou identitatea de gen. Se impune forțat educația sexuală încă de la grădință în anumite locuri.

Dar, pe cealaltă parte, în privința educației și alegerilor religioase, copilul trebuie să decidă singur când va deveni adult.

Adică toată copilăria este “educat” privind normalitatea masturbării, libertinajului sexual, numărului de parteneri, sexul acestora, dreptul la crimă/avort. Dar când vine vorba de spiritualitate, trebuie așteptat până la 18 ani, fiindcă de-abia atunci va putea alege singur.

Toate aceste chestiuni, sunt chestiuni de ordin etic. Credința religioasă la fel. Chestiunile etice nu sunt pe același plan cu cele științifice. Distanța pînă la Soare și imoralitatea avortului sunt două lucruri, nu numai diferite, dar și din categorii conceptuale total diferite.

Moralitatea, etica, sunt lucruri pe care noi, ca părinți, ca societate, le impunem copiilor. Îi creștem într-un sistem de valori. Nu așteptăm până la 18 ani să le spunem că au voie sau nu să fure, să ucidă, să violeze, să treacă cu mașina pe roșu, să nu plătească taxe, să falsifice bani. Acestea sunt lucruri pe care noi le considerăm greșite și îi învățăm pe copii că sunt greșite. Nu prea le lăsăm loc să aleagă.

Și atunci cine stabilește limita? De ce ca societate putem să le spunem copiilor că se pot masturba de 10 ori pe zi, dar nu îi învățăm despre abstinență? De ce se poate ca profesori plătiți din banii publici le pot spune copiilor că este OK ca să decapitezi un copil de 2 luni în pântecele mamei adolescente, dar nu avem voie să le spunem că o femeie ar trebui să accepte să se culce cu un bărbat doar cu bărbatul care s-a angajat să o iubească toată viața ei?

De ce să le spunem copiilor în clasă, într-o școală publică, că sexul anal este perfect normal și de dorit, dacă vor, dar nu le putem vorbi despre curățenie sufletească, despre faptul că o perversiune sexuală este perversiune sexuală chiar dacă partenerii consimt?

O femeie prostituată sau actriță porno este la fel de umilită și batjocorită chiar dacă ceea ce face este legal sau își dă acceptul.

Fundamentalismul secular

Una din multele caracteristici fundamentalist-totalitare ale secularismului este aceea că se prezintă într-o notă extrem de pozitivă ca alternativă la “ceilalți”, la cei “evident negativi”. Secularismul își arogă o aparentă neutralitate, obiectivitate. Promovează “drepturile” și “educația”, când în fapt promovează libertinajul și încorsetarea într-un sistem strâmt de valori de pe urma căruia au de profitat magnații media și corporațiile industriale.

Sub preșul toleranței și nediscriminării, sunt încurajate libertinajul sexual și divertismentul. Societatea aleargă obsedată după plăcere, confort și încă și mai multă plăcere. Reclamele TV promit lucruri pe care nu le pot oferi, crează iluzia unei realități efectiv intangibile. Culorile, ritmul, muzica, zîmbetele, luminile reclamelor TV nu au corespondent în realitate. Mașinile se vând cu carne vie de femeie. Senzualitatea și promisiunile sexuale însoțesc mai toate reclamele auto. Revistele auto conțin invariabil o porție consistentă de pornografie soft.

Dar asta se întâmplă în mijlocul unei lumi de care secularismul umanist militant nu vorbește și de care nu îi pasă. Acolo “omul este liber”, “are drepturi”, face ce vrea. Nu îl preocupă aceste aspecte. Problema secularismului este ceea ce se întâmplă la granița teritoriilor încă necucerite. Religia în școlile publice, finanțarea cultelor, acesta este câmpul său de bătălie.

Nu se luptă cu traficul de persoane. Nu se luptă cu consumul de droguri în rândul tinerilor. Nu fac centre de terapie. Conferințele secular-umaniste se vor preocupa în proporție covârșitoare de batjocorirea credințelor religioase. Secularismul umanist luptă împotriva “creștinismului misogin” și pentru “emanciparea femeii”, dar nu are nicio problemă cu miile și sutele de mii de femei efectiv prinse în sistemul sclavagist al fabricilor și uzinelor din lumea a treia. Inclusiv în țara noastră.

Un stat cu adevărat laic nu discriminează credințele religioase

În definiția laicității propusă de asociațiile secular-umaniste, stat laic presupune dispariția completă a oricărei manifestări religioase în public. Angajații instituțiilor publice trebuie să se poarte ca și cum ar fi atei.

Greșit! Unui stat laic pur și simplu nu trebuie să îi pese de religia oamenilor. Asta înseamnă laicitate. Asta înseamnă stat separat de Biserică. Statul trebuie să se raporteze la cetățeni ca o comunitate de oameni cu nevoi. Și statul trebuie să le respecte aceste nevoi, indiferent de natura lor, în limita legii.

Statul nu are voie să spună că dacă o nevoie este de natură religioasă, el nu trebuie să intervină. Fiindcă nu are voie să facă discriminări de natură religioasă. Oamenii credincioși sunt plătitori de taxe. Și este cât se poate de natural ca nevoile lor religioase să fie susținute financiar și logistic de stat, într-o măsură corespunzătoare importanței și reprezentativității acelei religii.

Un stat laic nu este un stat ateu. Doar un stat ateu nu va da niciun ban pentru culte fiindcă un stat ateu “nu dă doi lei” pe credința religioasă.

Prezența educației religioase în școli înseamnă două lucruri: 1. Statul respectă nevoile cetățenilor. 2. Înțelege că religia unora nu este religia altora, și de aceea predarea este confesională și opțională.

Dacă ar fi confesională și obligatorie, ar fi incorect față de unii. Dacă ar fi neutră, nu ar mai fi oră de religie. Copiii ar învăța “ateism pe pâine”, adică doctrina că toate religiile sunt echivalente, deci false.

Unii reclamă abuzurile sporadice raportate în presă. Însă dacă un profesor de matematică este abuziv față de elevi, niciun om întreg la minte nu va lua în calcul excluderea matematicii din școlile publice. Dar dacă un profesor de religie are un comportament neadecvat, materia este de vină. O incapacitate crasă de discernământ elementar. Sau, mult mai probabil, rea-voință.

Ateismul militant, mai periculos ca fundamentalismul religios

Ateii militanți au impresia că doar ateismul este expresia adevăratei toleranțe religioase. Nimic mai neadevărat. Ateismul din zilele noastre este mai rău decât cea mai rea formă de fundamentalism religios. Nu fiindcă aruncă în aer clădiri sau avioane. Ci fiindcă și-a declarat ca obiectiv ridiculizarea și batjocorirea celorlalte credințe religioase. Asta, dublat de multă ignoranță, incultură și lipsă de inteligență uneori, face aceste porniri foarte, foarte periculoase. Ateul militant se apucă să ridiculizeze și să afișeze o imagine de om rațional și “științific”, când în fapt nu este nici una nici alta. Și în direcția asta va împinge tot felul de mituri despre “religie”, la singular, în bloc, fără nuanțe, fără disermânt. Needucat, adică.

De aceea avem nevoie de educație religioasă în școli. Inclusiv copiii ateilor. Fiindcă vor părăsi școlile fără să știe prea multe despre religia în care s-au născut, și cu atât mai puțin despre religiile din jurul lor, cu care, din când în când, vor lua contact.

Lipsa educației religioase este motivul principal pentru care vedem atât de multă agresivitate și manifestare a ignoranței, mai ales pe internet, ori de câte ori se întâmplă câte un caz nefericit, confiscat și manipulat de presă în fel și chip.

Politică comentarii

Siteul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Totuși, de prea multe ori, exprimarea lor se face într-un mod extrem de agresiv, fără coerență, și denotă mai degrabă un patos extrem decât o atitudine rațională.

Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.

Comentarii de tipul "toți preoții sunt niște X", "am văzut eu pe unul care...", "biserica este doar...", nu aduc absolut nicio contribuție.

Comentariile anonime vor fi cel mai probabil șterse, mai ales dacă sunt agresive (de orice parte s-ar poziționa). Pentru mai multe detalii legate de politica noastră privind comentariile, citește aici.

  • Pingback: Cazul fetei dispărute - un motiv în plus pentru educația religioasă în școli » Ora de religie()

  • NeOm

    cel mai cretin website intalnit pana acum in toata viata mea… mai multa prostie si minciuna nu am vazut debitata…. evident comentariul acesta va fi sters. Mincinosului nu ii place sa fie facut mincinos.

    • Uite că nu o să ștergem, de data asta, comentariul. Să se vadă cât de multă politețe și toleranță este între criticii bisericii. Și lașitate.

      • Claudia Radu

        Poate ca simplul fapt ca la comentariile dumneavaostra nu se poate vota “negativ” decat ca membru, o falsificare destul de grosolana a opiniei publice si o manipulare in ceea ce priveste redarea “imaginii” dvs. pe acest site.

    • Silviu Dadus

      @Neom : ai spus ca este cel mai vretin website dar nu ai oferit nici cel mai mic argument. Poti te rog frumos sa elaborezi? Sunt curios care dintre sfaturile de bun simt enuntate in aceste articole reflecta prostia sau minciuna de care vorbesti.
      Mincinosului nu-i place sa fie facut mincinos atunci cand este vorba de o fraza neargumentata aruncata in vant poate poate va provoca o cearta, o injuratura etc.

  • Agnostic

    Deci ateismul militant e mult mai periculos decat fundamentalismul religios…e mai putin periculos sa arunci in aer cladiri in numele unei credinte, decat sa nu crezi in nimic…foarte interesanta teorie. Ati vizitat totusi un psihiatru recent?!

    • Chiar acum, în România, șansele ca cineva să arunce o clădire în aer pe motive religioase sunt aproape nule. Ții minte vreun astfel de caz în istoria României?

      Șansele ca un ateu să facă o amenințare cu bătaia sau să înjure sau să își bată joc? 2 pe zi în cazul avereabisericii.ro. În alte cazuri și mai mari.

      Șansele ca un agnostic anonim și laș să îți dea sfaturi ca să se afle în treabă? Destul de mari și astea.

      Deci?

    • Silviu Dadus

      Tu vorbesti de extreme. Orice fel de extrema este periculoasa, inclusiv extrema religioasa islamista de exemplu.
      Tu stii cati atei am vazut care-si doreau moartea tuturor crestinilor? O groaza!
      Stii cati crestini am vazut care urau aceleasi lucruri ateilor? Pana acum nici macar unul.
      De curiozitate tu ai avea macar curajul sa te apropii de un cabinet psihologic? Si daca rezultatele nu sunt pe placul tau pariu ca l-ai acuza pe psiholog de “crestinism’?

  • Mihai PALADE

    M-am plictisit să citesc articolul ăsta când au bagat-o cu sexualitatea și masturbarea. Biserica ar trebui să se concentreze mai mult pe cultivarea respectului între indivizi, dezvoltarea spiritului comunitar, lipsa de toleranță față de cei fără de bun simț … Prea mult ” despre sex” în luările de poziție ale Bisericii.