Legiunile progresismului globalist au lovit puternic și mișelește în Biserică în anul 2020. Biserica a fost luată prin surprindere de furia și de cantitatea atacurilor neo-marxiste asmuțite parcă de niciunde împotriva ei. De aceea, nu s-a grăbit să dea din prima clipă răspunsurile cele mai potrivite noului și vicleanului adversar. Nepregătită pentru o confruntare directă, s-a interiorizat o vreme, crezând și sperând că cezarul îi cere un sacrificiu temporar, necesar pentru binele comun.
Dar iata că lunile s-au scurs, iar cezarul a devenit din ce în ce mai tiran și mai absurd față de Biserică. Arătandu-și, pas cu pas, adevăratul chip. Așa se face că, pe zi ce trecea, și-a devoalat hidoasele intenții anti-theice până într-acolo încât a ajuns să și le manifeste direct, abuziv, violent, încălcându-le creștinilor cele mai elementare drepturi. Culminând cu „interzicerea” Învierii Mântuitorului lumii! Fără să aibă remușcări, fără să arate compasiune și fără să intenționeze să se oprească din demersul său criminal.
Ca atare, Biserica a început să glăsuiască, de la Vladică la opincă, și pentru potrivnicii ei. Să își exprime public punctul de vedere, nemulțumirea și chiar frustrarea. Arătând cezarului că nu trebuie să confunde Cumințenia Smerită cu ticăloasa abjurare. Și că nu este bine sa Îl batjocorească pe Dumnezeu. Astfel, chemându-și la Pocăință prigonitorii contemporani, Biserica a dovedit, încă o dată, Întelepciune, Maturitate, Echilibru, Bunătate, Dragoste. Însă mai mult decât atât : a dat semnalul că este încă Vie si Hristocentrică! Îl vor înțelege oare cei din întuneric?
